Never Again

Capitolul 2

Bryan

Domnișoara asta, Natasha Cooper, parcă o simt cumva. Nu știu cum sau ce.

Este 11 noaptea și ea tot nu a plecat. Nu știu ce face sau ce a făcut atâta timp în așa zisul birou al ei.

E simpatică fata și destul de frumoasă. Păr brunet, ochi verzi-căprui, forme proeminente. Mă surprinde faptul că este sigură.

Totuși, lăsând asta deoparte, trebuie să merg la tata să văd cum se simte. Tatăl meu suferă de diabet și nu o mai duce mult. E ca și paralizat, stă în pat și vizionează câte ceva pe televizor, asta face mai mereu în timp ce infirmiera încercă să-l convingă să mănânce ceva.

Eu, Ashley – sora mea – și doamna infirmieră avem grijă de el. Ashley are 21 de ani, este mai mică decât mine cu 3 ani, am o relație foarte strânsă cu ea, dar de cănd are gagic nici că mă bagă în seamă. Vine des pe la tata și îi aduce câte ceva de mâncare dar rar mă intersectez cu ea.

Mă ridic de pe scaunul de birou și-mi iau lucrurile care-mi aparțin, sting lumiunile din  birou și o strig pe Natasha, ea apare imediat.

— Eu plec, încep în timp ce inchid ușa biroului meu cu cheia, poți pleca și tu dacă vrei. 

Ochii ei pasivi îi întâlnește pe ai mei. Am grijă să îi păstrez cât mai indiferenți. 

— Ce te uiți așa la mine? Întreb, pleci sau rămâi?

Ea oftează tărăgănat și-mi întoarce spatele. Urăsc gesturile astea dar aleg să nu îi reproșez nimic. Doar îmi dau ochii peste cap și mă îndrept spre lift.

• • •

Ajung pe aleea fostei mele locuințe, aici unde locuieste tata și am o surpriză extrem de abominabilă.

Pe aleea adiacentă este mașina iubitului soră-mii cu Ashley și iubită-su în ea, se lingeau.

Mă aproprii de mașină cu pași repezi și bat la geam.

— Ce faceți porumbeilor? Vă lingeți pe aleea casei în care a murit mama? Vaiii, ce frumosss!

Spun sarcastic, zâmbind cu gura până la urechi prefăcut.

O văd pe Ashley cum oftează dar nu o bag în seamă.

Iubitul ei coboară geamul și eu mă sprijin cu antebrațele de portieră.

— Mai aveam puțin până credeam că imediat o să v-o trageți pe bancheta din spate.

Sora mea se încruntă.

— Ce dezgustător poți fii căte-o data!

Spune ea și eu zâmbesc prefăcut.

— De ce ați rămas aici? M-ați așteptat pe mine? Îi întreb.

— Nu, răspunde Ashley, doar am pierdut noțiunea timpului.

Observ că iubitul ei e cam mut azi. Imediat îi bat umărul cu un deget.

— Ce faci cumnate? Cam silențios azi,ha?