Never Again

Capitolul 35

Natasha

Stăm în sala de așteptare. Așteptăm îngrijorați starea frapantă a lui Ashley.

Bryan este mai rău decât terminat și consumat de puteri. A curs atât de multe lacrimi de când s-a întâmplat acel eveniment nefast.

M-a durut să-l văd așa. Neputincios, îndurerat, paranoic, copleșit... Nu l-am mai văzut niciodată așa. Nu am știut cum să-l consolez, dar se pare că am făcut o treabă bună.

Acum el se afla cu capul în poala mea, clipind rar, și părând îngândurat.

Eu îi mângâi ușor părul, coborând ușor pe obrajii cu lacrimi uscate.

Brusc auzim vibratul unui telefon. Grayson. El scoate telefonul și răspunde, vorbind aproape în șoaptă.

- Stai ce, acum? Spune el părând dintr-o dată tulburat.

Noi toți îl privim confuzi. Bryan ridică capul din poala mea.

- Ce e? Șoptește el.

- Imediat vin. Spune el și închide apelul. Natalie naște!

- Ce!? Rostim cu toții la unison.

Grayson nu mai spune nimic, doar o ia la goană pe holurile spitalului.

• • •

Ziua asta nu putea fi mai proastă de atât.

Au trecut trei ore. Am fost informați că Natalie nu reușește să nască, și nu vrea să o facă prin cezariană. Legat de Ashley nu am primit nici o informație, decât că ea tocmai ce se află într-o intervenție chirurgicală, deja de vreo două ore.

Între timp a apărut și Nash aici. Pare la fel de îngrijorat și tulburat ca și Bryan. Dar el nu îndrăznește să scoată un cuvânt.

- O să moară. Spune Bryan privind în gol.

- Potolește-te, devine enervant. Spune Evelyn.

El nu mai spune nimic, doar stă și privește în gol.

Brusc doctorul și o asistentă medicală iese din sală. Noi toți ne ridicăm în picioare.

- Cum este? E bine? Întreabă Bryan îngrijorat și mă ține de mână.

- Da. Este bine, starea domnișoarei este stabilă. I-am îndepărtat glonțul și i-am cusut rana. Din fericire glonțul nu a fost unul foarte puternic care i-ar fi putut afecta organele vitale și coloana vertebrală. I-am mai găsit vânătăi și și răni mici la nivelul gâtului, abdomenului, șoldurilor și gambelor. Dar le-am tratat și pe acelea. Recuperarea va dura ceva timp, și va fi necesar să se distanțeze cu scaunul cu rotile, doar până va fi pregătită să pășească din nou pe propriile ei picioare. Momentan încă este sub influența anesteziei. Vă sfătuiesc să mergeți acasă, și sa vă odihniți. Puteți să vă întoarceți mâine când se va trezi.

Spune doctorul și noi răsuflăm ușurați.

- Nu. Eu nu plec de aici.

Spune brusc Bryan și se trântește pe scaun privindu-ne de jos.

- Eu nu plec de aici până ea nu se trezește, să fie clar.

Spune el.

- Nici eu nu plec.

Se trezește Nash să spună și se trântește pe scaunul de lângă fratele lui.

Pff, super, asta îmi trebuia mie acum.