Never Again

Capitolul 6

Bryan

Natasha doarme. Se pare că a reușit să adoarmă din nou, în ciuda furtunii care este afară.

Arată destul de drăguț când doarme. Dar cel mai atrăgător este corpul ei. Are forme proeminente, moderate. Nici prea mari, dar nici prea mici.

Nu vreau să profit de ea sau să o manipulez, cum am făcut și cu celelalte fete care au ajuns în patul meu. Mai ales după ce mi-a povestit aseară. Nu este o poveste foarte interesantă, chiar parcă e o poveste melodramatică. Dar pentru ea aparent e una destul de cutremurătoare.

Eu unul nu sunt interesat de o relație de lungă durată. Eu mă ocup doar cu aventurile de o noapte. Când aveam chef de sex găseam o fată, o agățam și după ce mi-am satisfăcut nevoile îi arătam ușa și nu mă mai vedea niciodată. O relație mi se pare o pierdere de timp și de bani. Am destule pe cap, nu am nevoie o târfă ca să-mi stârnească și mai mult stres și frustrare.

Sincer să fiu, îmi pare rău pentru Natasha... Aparent e o fată destul de dulce și sentimentală, și probabil și puțin precipitată.

Furtuna de afară nu încetinește absolut deloc. Natasha nici măcar nu se clinteste, doarme profund. Cred că tot ce am făcut după ce ea a adormit a fost să mă holbez la ea.

Soră-mea mi-a tot trimis mesaje referitoare la acțiunile unui magazin de bijuterii care mă tot bate la cap să i le dau. Probabil că i le voi da. Nu am trecut niciodată pe la magazinul ăla. Totuși aleg s-o ignor. N-am absolut niciun chef de ea. Eram destul de apropriați până a apărut cretinul ăla de gagică-su și a stricat tot. Nu îl pot tolera absolut deloc.

Dacă tot nu ne întâlnim azi cu idiotul ăla de "Mason" nici nu mă sinchisesc să mă îmbrac în costum. Un tricou și pantaloni de trening sunt suficienți. Și ce dacă mă vede Natasha în îmbrăcămintea asta? Vede și ea ceva atrăgător. Nu?

După ce mi-am schimbat hainele m-am uitat puțin pe rețelele de socializare și am văzut că una din amicele mele s-a logodit.

A dracu', și mie nu mi-a spus!

I-am scris un "Să vezi ce-ți fac când ajung în California, trădătoare-o!" Ea mi-a răspuns cu emoticoane amuzate. A dracu' trădătoare!

[...]

Stau destul de aproape de bruneta care tocmai ce a tresărit în somn. Pot spune că acum o supraveghez. Corpul ei iar a tresărit.

Mâna ei e întinsă pe salteaua moale, departe de corp și degetele ei se mișcă ca și cum au spasme.

Îmi aproprii mâna inconștient de a ei și i-o cuprind strângând-o ușor.

Dacă cineva m-ar întreba acum de ce fac asta a-și ridica din umeri, fiindcă chiar nu știu de ce vreau să îi transmit afecțiune secretarei mele.

Cât ai clipi, ea deschide ochii larg și respiră precipitat, mișcându-și ochii dezorientată prin camera de hotel. Imediat cum mă zărește tresare și se îndepărtează speriată de mine, mâna mea despărțindu-se de a ei.

Eu nu spun nimic. Doar mă uit nedumerit la chipul ei înspăimântat. Imediat ea se calmează, realizând că eu sunt lângă ea.

— Scuze. Credeam că ești altcineva...

Îmi spune ea devenind imediat impenetrabilă. Sau așa crede ea.

Își reazemă corpul fluid de tăblia patului.

— Nu este nimic, dar ce te-a speriat atât de tare?

— Un coșmar.

— Pai da, mi-am dat seama, nu sunt prost. Dar cu ce?

Ea oftează zgomotos.

— Îți amintești despre ce ti-am povestit aseară? De băiatul ăla?

Îmediat mă încordez și încuviințez ușor din cap.

— L-am visat.

Mușchii mi se încordează și mai tare.

— A fost un coșmar, se oprește ea și-și înghite nodul din gât, bazat pe fapte reale.

Îi ating mâna ușor dar ea și-o trage. 

— Nu-mi plac atingerile fizice... 

Respirația ei este din ce mai precipitată. Asta e prima dată - în toată viața mea - când nu știu cum să manipulez situația. Mă uit la ea ca un prost.

— Cât e ceasul? Mă întreabă.

Mă uit la ceas și-i răspund.

— 9:28.

• • •

Este deja după-amiază. Eu și Natasha am mâncat ceva dar nu prea mult. Nici unul nu avea chef să mănânce. Acum ea este la baie și eu controlez compania pe camerele de supraveghere. Aud ușa băii deschizându-se și Natasha apare încă în pijamale dar cu un prosop care îi ține părul. Își ea uscătorul de păr și plecă înapoi în baie.

Sunt atât de plictisit de viață. Habar n-am ce să fac. Pun laptop-ul deoparte și ies pe balcon.

Simt o presiune în cap care tot nu dispare. Trebuie să ajung neapărat în California. Am o grămadă de treabă acolo. Și un tâmpit mi-a stricat toate planurile.

Dar nu știu de ce acest "Mason Vance" mi se pare cunoscut.

Am pus-o pe Natasha la punct cu toate planurile mele care includ clădirile pe care am în vedere să le - teoretic - construiesc pe viitor.

Îmi strâng pamele pe balustrada balconului și privesc panorama.

E destul de frumos, aici, în Phoenix. Dar nu prea cred că voi veni des pe aici. Mai mult îmi place să stau în statul meu natal.

Dimineața a trecut destul de repede timpul, dar parcă, acum, după-amiaza, trece din ce în ce mai greu.

Furtuna s-a oprit, dar presupun ca pentru puțin timp.

Aparent Natasha s-a calmat destul de greu după acel coșmar.

Cred că o să mă pun să mai dorm puțin. Acum să sperăm că voi putea adormi.