Never Again

Capitolul 30

Natasha

Încă nu găsesc un motiv întemeiat pentru care Bryan să-și fi trântit telefonul...

Când m-am întors de la Mc, folia telefonului lui era literalmente praf. Din fericire telefonul încă merge.

Nu am îndrăznit să îl întreb cum Dumnezeu s-a ajuns la o asemenea furie pentru care și-ar arunca și trânti cu atâta vehemență telefonul de podea.

Eu sunt acum pe coridorul pe care este și biroul enorm a lui Bryan. Beau un Frappuccino și îmi controlez rețelele de socializare.

Brusc Bryan iese pe ușă și mă caută prin coridor cu privirea până mă găsește și se îndreaptă spre mine lăsând ușa deschisă.

— Natasha. Spune el inflexibil.

Eu întorc capul și îmi pun telefonul în buzunar.

— S-a întâmplat ceva? Întreb eu rațională.

— Anunță toți angajații importanți să vină în sala patru de conferințe. Trebuie să fac o ședință ce privește hotelul în dezvoltare.

Eu dau din cap și intru în așa zisul meu birou în timp ce Bryan pleacă în biroul său.

[...]

Suntem cu toții în sala de conferințe și îl privim pe Bryan cum apare pe ușă cu două dosare mari. E vizibil nervos datorită vehemenței transmisă de către el când pășește pe podea.

O observ pe Anna cum îl privește pe Bryan zâmbind, el nu îi dă nici o atenție, sau nici măcar nu cred că a observat-o. Eu îmi strâng ochii.

Când ajunge la capătul mesei trântește dosarele pe masă și se apleacă cu palmele lipite de masa din marmură albă.

— Deci, începe el, v-am chemat aici pentru a stabili toate detaliile despre hotelul proiectat în desfășurare.

Spune el pe un ton inflexibil, eu îl privesc fără nici o emoție emanată.

— Natasha, spune el în timp ce deschide un dosar, aprinde proiectorul, te rog.

Eu mă ridic de pe scaun și dau să merg spre proiector dar...

— Stai. Vocea Annei mă oprește din mers și Bryan ridică capul. Ce caută ea aici?

— Ce vrei să spui? Rostește Bryan în timp ce ceilalți angajați o privesc pe Anna încruntați.

— Ce caută ea aici? Repetă ea. E o întâlnire pentru angajații importanți.

Eu mă încrunt și Bryan pufnește disprețuitor.

— Anna, el își împreunează mâinile, ea este un angajat important. Este secretara mea. Întrebarea este ce cauți tu aici? Tu ești la recepție, ce faci aici?

Anna își mușcă obrazul interior.

Bryan gesticulează spre ușă.

Ea se ridică nervoasă și pleacă în grabă afară din sală mormăind ceva ce seamănă cu: "Laș nenorocit".

Eu îl privesc pe Bryan încruntată și confuză.

— Domnule Connelly, mai aprind proiectorul? Îl întreb eu.

El se întoarce spre mine și afirmă.

— Da, desigur! După gesticulează spre toți din încăpere. Nu o băgați în seama pe Anna, delirează puțin, nu o să o mai ducă mult în compania asta.