Never Again

Capitolul 15

Bryan

Nu pot trece peste visul pe care l-am avut acum câteva ore dar totuși încerc să-l ignor cât mai mult. În momentul ăsta sunt în dressing-ul meu mare și încerc să aleg cu ce costum să mă îmbrac.

Natasha a reușit oarecum să mă consoleze, dar măcar a reușit.

După încă 5 minute de holbat la diferite costume în sfârșit am ales unul. Unul negru total.

Mă uit la ceas și văd că este 16:28. Mai este timp dar totuși mă voi duce de acum la Natasha. Îmi încalț pantofii asortați cu costumul.

Bat la ușa penthouse-ului Natashei și ea deschide imediat.

— Este deja 17? Mă întreabă ea stupefiată lăsându-mă să intru.

Este îmbrăcată cu o rochie roșie lungă, cu decolteu adânc - cred că mi se face rău, nu poartă sutien - și o despicătură mare de jos până la coapsă. Makeup-ul ei este vizibil compus din eyeliner roșu care se întinde și pe pleoapa de jos, rimel și ruj roșu. Părul brunet îi este plin de bucle și lăsat pe spate. Este atât de frumoasă!

— Nu, momentan. Doar am venit mai devreme.

Încerc eu să par impasibil.

— Ok, nu mă deranjează, oricum mai am doar de încălțat pantofii.

Spuse ea nonșalantă dar eu nu-mi pot dezlipi ochii de pe ea.

• • •

Am ajuns în parcarea subterană a restaurantului unde se ține petrecerea. (Da, are parcare subterană).

Eu și Natasha ieșim din mașină și ea se grăbește înainte dar eu o trag pe un stâlp din apropriere și îmi lipesc trupul de al ei.

— Unde crezi că te grăbești? Întreb chicotind.

Ea doar mă privește cu ochii mijiți.

— Dacă tot ești așa frumoasă meriți puțină satisfacție...

Îi mângâi eu coapsa dezvelită.

— Ai o piele atât de fină, scumpo! Rostesc seducător în timp ce îmi urc mâna tot mai sus.

Ea scoate un scâncet când îi ating zona intimă pe chiloți.

Mhm...

— Nu... șoptește ea dându-mi o palma pe antebraț.

— Ce nu? Nu-ți place?

— Lasă-mă în pace, Bryan! Nu am chef și nu e nici momentul pentru asta!

Oftez prefăcut.

— Of... iubito dacă nu am fi fost nevoiți să fim aici cu siguranță te băgam pe bancheta din spate și ți-o trăgeam până ai spune tu cu gura ta că-mi aparții!

Ea îmi dă o palmă zdravănă pe antebraț și eu mi-l retrag. Ea înaintează cât mai departe de mine.

— Haide, Natasha! Nu te mai supăra! Spun eu amuzat.

— Hei! Bryan! Aud o voce cunoscută din spate.

Mă întorc și îl zăresc pe Grayson de mână cu Natalie. Observ că Natasha a apărut lângă mine, dar la o distanță - după părerea mea - inconvenabilă.