Never Again

Capitolul 8

Bryan

Este deja o oră de când Natasha a plecat. Știu că am spus că nu mă interesează. Dar cam trebuia să-mi trimită măcar un  mesaj cu unde se află. Da, recunosc că mă îngrijorez cu privire la ea.

Îmi deschid telefonul și accesez o aplicație care îmi poate arăta unde este persoana respectivă cu ajutorul numărului de telefon. Nu este prea departe de hotel. Se mișcă, accelerează pasul dar brusc se oprește.

Îmi iau un hanorac pe mine și ies din camera de hotel cu un ritm al pasului penibil de nonșalant.

în câteva minute ies din hotel și merg în direcția pe care mi-o arată GPS-ul pentru a ajunge la mica noastră fugară.

Simt o dorință arzătoare de a o strânge puțin de păr, poate puțin mai mult.

Știu că sunt lipsit de logică. Adică vreau să mă port ca un bădăran psihopat cu ea doar pentru că a ieșit afară. Dar dacă eu am chef de asta o voi face. Ce? Îmi place să mă joc cu femeile!

În câteva minute am ajuns aproape de ea dar m-am ascuns, nu vreau să mă vadă. Vreau s-o iau prin surprindere.

— Lasă-mă, Forest! se aude glasul ei suav.

— Haide, cireșico, mai dă-mi o șansă! se aude vocea bărbatului.

Offf! Forest... 

— O șansă pentru ce?spuse ea, ca să ai iar crizele tale de gelozie și să te porți cu mine ca și cum aș fi păpușa ta pe care îți descarci furia? Să fiu din nou înșelată? Ea face o pauză. Dacă tu crezi că eu pot să te iert și să-ți dau încă o șansă după tot ce mi-ai facut, te înșeli amarnic. E doar problema ta că poți crede asta. Asta dă dovadă cat de imbecil și pesimist ești!

Presează ea toată replica.

— Nu-ți permiți să vorbești așa cu mine!

Ies din „ascunzătoare" mă reped - la propriu - la gâtul blondului care mai avea puțin și o lovea pe Natasha.

Imediat îl lovesc de perete.

— Dacă mai ridici mâna o dată la ea îți jur că te tai în bucăți, te scufund în benzină și-ți dau foc! Și crede-mă ca nu o să regret nici o clipă!

Îl ameninț cu cea mai înaltă severitate de care sunt capabil, în timp ce întețesc strânsoarea.

El începe râdă și eu pufnesc disprețuitor.

— Ți se pare că ți-ai găsit și bodyguard! spuse el și eu îmi reped pumnul asupra maxilarul lui și-l lovesc atât de tare în cât cade la pământ și sângele începe să-i curgă din gură.

— Javră ordinară, mârâie el și eu mă reped din nou la el dar două brațe fluide îmi cuprind umerii.

Natasha. 

— Bryan, oprește-te! Nu vrei să fii arestat pe aici nu-i așa? 

Vocea ei e nesigură, suavă, și aproape șoptită. Poate că am șovăit puțin, dar într-un final i-am cuprins-o de braț și am aparent târât-o până în camera de hotel.

— Ce a fost în capul tău? se răstește ea la mine.

— Dacă mai vorbești cu mine o dată pe tonul ăsta o să am grijă să nu mai poți să stai în fund o perioadă!

Ea mi-a înțeles mesajul. Mă privește speriată și totodată încruntată. 

— Totuși de ce nu ai mai venit inapoi? o întreb.