Never Again

Capitolul 13

Natasha

Drumul înapoi către Bloom a avut o atmosferă foarte tensionată. Sunt 2 săptămâni de când sunt pricopsită cu șeful ăsta cu aere de psihopat. Tot drumul nu a rostit nici un cuvânt, a fumat o țigară și a fost atent la drum.

Cred că sunt deja 20 de minute de când mă străduiesc să adorm. Îmi este dor de patul și apartamentul meu și gândurile negative mă doboară... În panthouse-ul ăsta mă simt puțin inconfortabil și stânjenită. Mă simt inconfortabil și din pricina faptului că Bryan este foarte aproape de mine și că poate oricând să mă tresesc cu el lângă mine.

Natasha! Nu mai fi atât de paranoică! Nu are cum să intre în penthouse-ul tău , doar tu ai cardul!

Mă ceartă vocea interioară și eu strâng tare din ochi.

Mașina mea a rămas în parcarea din companie! Doamne! Cum am putut uita!?

Sper că nu s-a întâmplat nimic cu ea...

• • •

Ora 5:00. Mă trezesc din cauza alarmei care țipă de zici că-i nebună.

Aseară a fost o seară foarte stresantă... Cred că am dormit 2 ore...

Mă ridic din pat și mă duc la baie. Îmi privesc ochii cu cearcăne - nici chiar vizibile dar pe aproape - sub pleoape.

Îmi spăl fața și dinții. Cobor și-mi iau o apă din frigider.(Am făcut cumpărături aseară).

Trei bătăi consecutive în ușă mă desprinde din gânduri. Cine ar putea fii la ora asta?

Mă grăbesc la ușă și o deschid cu ajutorul cardului.

Bryan stă în pragul ușii în cămașă și pantaloni de... trening?. Mâinile lui erau în buzunarele pantalonilor și cămașa era scoasă din pantaloni și avea mânecile suflecate. Observ un tatuaj care semnifică un trandafir căruia îi cade o petală. Tatuajul se întinde pebtot antebrațul mâinii drepte.

— Neața', micule dezastru!

Mă salută el și eu îmi dau ochii peste cap.

Îl întâmpin înăuntru și închid ușa.

— Neața'... nu-mi strica dimineața cu porecla ăsta! Mă simt letargică...

Îl apostrofez eu.

— Aoleu? De ce, scumpo?

Îl bat!

— De ce te-ar interesa?

— Trebuie să mă interesez de sănătatea secretarei mele, nu-i așa?

Eu pufnesc disprețuitor și pornesc espressorul de cafea.

— Și dacă se întâmplă ceva deplorabil cu mine înseamnă că e sfârșitul companiei?...

Spun sarcastică.

— ... îți poți găsi o nouă secretară la fel de rapid exact cum m-ai găsit și pe mine.