Never Again

Epilog

Bryan

După 5 ani.

- Nicholas! Aveți grijă să nu vă loviți!

Strig eu la fiul meu, care se joacă cu Claire.

- Copii ăștia sunt frustranți! Se plânge Grayson și merge către copii noștri.

- Ha! A mișcat! Spune Natasha veselă și entuziasmată. Eu merge spre ea zâmbind și îi pun mâna pe burta ei deja mare.

- Hei, rază de soare! Nu o lovim pe mami, bine?

Vorbesc eu cu fiica mea, care încă este în burta soției mele.

Eu îi mângâi pântecul și îi prezez câteva săruturi pe burtă.

Natasha zâmbește. Ashley surâde și Natalie mă privește cu o privire hazlie.

- Ce? O întreb eu.

- Nu o mai răsfață atâta! Așa ai făcut și cu Nicholas și Grayson cu Claire! Și uitați ce copii haotici au ieșit!

Noi toți izbucnim în râs. Grayson se întoarce cu amândoi copii în brațe. Nicholas îi dă cu palma, lui Grayson peste față.

Așa, tată! Dă-i!

- Bryan! I-ați plodul! Spune el și eu îmi iau fiul în brațe.

- Ce faci puștiule, îl bați pe unchiul Gray? Îl întreb eu bătându-l ușor pe fundulețul lui mic.

- Nu mă lasă să alerg! Spune Nicholas și își lasă capul pe umărul meu.

- Haide, lăsați copii aici, că se arde grătarul ăla! Spune Ashley și eu îl dau jos pe Nicholas din brațe.

- Stai aici, cu mama, bine, puștiule?

El dă din cap. Eu îi sărut fruntea, Nicholas se lipește de mama lui și ea îi mângâie căpșorul șaten.

Mi-a moștenit părul!

Eu îi sărut buzele soției mele și după mă întorc la grătar.

Grayson își lasă fiica sub grijă mamei sale și vine după mine.

- Deja ador ziua asta. Îi spun eu lui Grayson, zâmbind.

- Of, frățioare! Viața a devenit spontan mai bună!

Spune el și mă bate pe spate.

Și are dreptate. În sfârșit, sunt la casa mea. Cu soția mea și cu copii mei. Nu cred că voi fi vreodată mai fericit.