Never Again

Capitolul 29

Bryan

Dimineața a decurs groaznic. De abia am convins-o pe Natasha să mergem la companie. Repeta fără oprire că îi este frică. Am fost nevoit să merg cu ea în penthouse-ul ei fiindcă se gândea că nenorocitul de Forest o să fie pe coridor sau în penthouse-ul ei.

Acum stă lipită de canapeaua din biroul meu, fiind tensionată și își controlează telefonul parcă din secundă în secundă.

— Aștepți pe cineva? Întreb eu ridicând capul din laptop nemaiputând să suport atmosfera pe care o transmite în toată încăperea.

— Ce? Da... aștept un... curier. Îmi răspunde ea printre pauze.

Eu îmi încrunt sprâncenele.

— Iar mă minți. Spun micșorându-mi ochii.

— Ba nu. Mă privește ea cu sprâncenele ridicate. De data asta nu te mint. Trebuie să vină un curier cu un colet cu haine.

Eu oftez pe nas și închid laptop-ul.

— Natasha... încep eu, știu că ești îngrijorată cu privire la Forest dar știi că poți merge din nou la poliție, nu?

Ea își dă ochii peste cap.

— Crezi că e ușor? Data trecută am stat hărțuită de el luni de zile până mi-am făcut curaj să merg la poliție.

Eu mă încordez și mă las pe spătarul scaunului de birou.

Brusc telefonul ei începe să sune.

— Ups! Vine comanda! Spune ea și iese din biroul meu.

• • •

Natasha a plecat la Bloom. Eu mă grăbesc să termin niște calcule și să merg după ea. O să-i fac o mega surpriză cu prezența mea.

Pun foaia cu calcule deoparte și îmi pun lucrurile în ordine.

Îmi pun sacoul pe umeri și ies din birou, închizând ușa cu cheia.

Ajung la parter și Anna se încruntă și mi se adresează.

— Ai terminat tot la birou atât de devreme?

Eu oftez pe nas.

— Nu Anna, nu am terminat.

Spun deja iritat.

— Atunci de ce pleci? Spune ea seducătoare, cu fiecare pas pe care îl face înainte șoldurile i se balansează unul după celalalt.

Eu trag aer în piept și înclin capul sfidător.

Ea când ajunge la câțiva centimetrii față de mine,își pune mâinile pe umerii mei și își mușcă buza.

Cât tupeu.

Eu intru în jocul ei și schițez un zâmbet seducător.

— Ce spui să o lăsăm deoparte pe Natasha pentru câteva zile și să ne ocupăm de noi doi. 

Rostește ea seducătoare și se joacă cu gulerul cămășii mele.

Îi iau mâinile de pe umerii mei în mâinile mele.

— Eu spun... încep cu un glas senzual și suav... Să-ți vezi dracului de treaba ta.

În timp ce spun asta, rece și rigid, o împing dur în spate.

Ea își dă ochii peste cap.

— Lașule.

Pufnesc și îi întorc spatele mergând spre ieșire.