Eve's POV.
Stau si privesc tavanul care era destul de murdar. Toata camera este murdară. Doar un pat cu asternuturi neschimbate de mult timp si o chiuvetă tot murdară. Iac..
Îmi este atat de scârba sa stau aici. Nu mai am lacrimi ca sa plâng. Nu mai am absolut nimic.
Dintr-o dată aud țipete de disperare si de ajutor din afara camerei mele. Era o adolescentă. Ma duc catre usă repede apoi ma uit pe vizorul usi.
O vedeam pe biata fată cum este tarata catre camera ei iar ea se zbătea sa scape din ghearele lor.
Aici voi sfarsi.
In locul asta mizerabil si fara milă. Sunt pregătită sa imi iau viața. Daca as avea ceva la îndemână as face-o cu mare plăcere.
Pur si simplu nu mai vad rostul vieții. De ce mai trăiesc? De ce mai consum aerul? De ce mai respir? Fac umbra pământului degeaba..
Asta simt sa spun si asta este. Cred ca ai mei au avut dreptate. Trăiesc degeaba..
Îmi este atat de foame. Atât de rău..
Toți cei de aici suntem hrăniți din 2 in 2 zile.
Atât de handicapați.. uneori ma gândesc cum era viața mea daca nu ascultam acest gen de muzică. Nu aveam niciun raspuns. Pur si simplu nu gasesc un raspuns la această întrebare.
Ma pun inapoi usor in pat, cu capul pe perna si las gândurile negative sa pună stăpânire pe mine..
YOU ARE READING
Legion Of The Black
FanfictionEve. O adolescentă de 17 ani. Viața ei? Un chin. O viață blestemată. Sau chiar un cosmar din care nu se poate trezi. Eve, o fată care înainte era ca toți ceilalți adolescenți. Cu zambetul pe buze si fericită in felul ei. Dar fericirea ei s-a spulber...
