Legion Of The Black

-Capitolul 52.-

Eve's POV.

-După o lună-

Stăteam în pat și mă abținem cu greu sa nu plâng. Nimeni și nimic nu mă mai poate calma. Am intrat în ghearele întunericului. Lumea mea e complet neagră.

Sunt singură. Nu am mai fost vizitată și sunată de nimeni. Chiar și de Andy. Pana și el m-a uitat.

Nu am mai ieșit din casa de mai bine de o săptămână. Bani nu prea mai am. Iar frigiderul este aproape gol. Andy a avut dreptate.. nu voi putea sta singura dacă nu am niciun venit. Atunci dacă a spus ăsta.. de ce mi-a îndeplinit dorința?

Nu mai contează. Îmi voi trăi viața cum o fii. Toți "prietenii" m-au uitat. Și eu am sa uit de ei.

Fără sa îmi dau seama las lacrimile sa alunece pe obraji. Închid ochii și toate amintirile legate cu "familia" mea parcă le văd în fața mea.

Orice ar fii nu voi da înapoi. Nu mă mai întorc. Tot ce s-a întâmplat, las de domeniul trecutului.

Oftez și mă întorc pe burtă. Încerc cumva sa îmi șterg lacrimile de pernă. Cred ca Andy a vrut sa scape de mine. Cred ca l-a deranjat ce s-a întâmplat cu Juliet. Ăsta a fost punctul lui sensibil.

Si-a dat și el seama ca sunt un pericol public. Cine se atinge de mine, moare. Dasta voi fii toată viața singură.. Poate ca așa mi-a fost scris.. voi fii doar eu și întunericul..