Legion Of The Black

-Capitolul 54.-

Eve's POV.

La naiba! Mă doare atât de tare capul. Nu îmi simt corpul. Stau întinsă în pat și priveam tavanul fără sa clipesc. Inima mai are puțin și iese din piept.

Nu e de mirare. Oliver mi-a facut 12 țigări cu marijuanna. Este un drog. Mă droghez. Am ajuns sa fac ăsta pentru bani. Dar cum am spus. Voi face orice pentru bani sa îmi câștig existența.

-După 3 săptămâni-

Chiar dacă este primăvară, afară plouă ca dracii. Iar eu pur și simplu mă plimb pe străzile Los Angeles-ului. Am învățat orașul. Ăsta este un lucru bun.

Cred ca mă voi duce prin parc. Poate îl voi suna pe Oliver sa iasă și el pe afară. Este "frumos". Lui îi place ploaia.

Mă așez pe o bancă și scot telefonul din buzunar. Când sa apelez, văd un cuplu ce se învârteau și zâmbeau pe iarbă în timpul ploii. Mă uit mai atent la băiat și văd ca era chiar Max.

Max ce ținea de mână o fată cu parul verde și foarte slaba și mica de înălțime. Chiar și el m-a uitat. Nu e de mirare. Nu mai țin legătură cu nimeni de 2 luni.

Mă ridic de pe bancă și mă îndepărtez de locul în care mă oprisem. Primesc un mesaj pe telefon. Este chiar de la Oliver. Trebuia sa îl sun.

Oliver: "Ne întâlnim in 15 minute la podul mare din parcul central."

Eve: "Sunt chiar în parc. Ajung în 2 minute."

Oliver: "Atunci trebuie sa mă aștepți."

Eve: "Nu-i problemă."

Bag telefonul în buzunar și mă îndrept către pod. De ce vremea este așa de tristă? De ce trebuie sa plouă? Este un lucru rău dacă plouă? Nu cred.

Mă așez pe o bancă de pe podul cel mare a parcului și în scurt timp apare și Oliver. Are o umbrelă cu Batman. Ăsta mi-a adus aminte de Andy.

Oliver: Hei frumoaso.

Eve: Scuteste-mă.

Oliver: Ok. Poftim.

Îmi daduse un plic cu niște bani înăuntru. Mă uit la el destul de serioasa dar mă bufnise rasul din cauza zâmbetul lui.

Eve: De unde și pentru ce?

Oliver: Sunt banii tăi. Șeful mi-a spus sa ții dau. De la depozit vin.

Eve: Dar nu am făcut nimic zilele astea ca sa primesc banii.

Oliver: El știe.

Eve: Ii facem jumate, da?

Oliver: Nu. Sunt ai tăi.

Eve: Dar tu mi-ai adus. Trebuie sa iei și tu din ei.

Oliver: Am bani. Sunt ai tăi Eve.

Eve: Of.. ești încăpățânat.

Oliver: Știu.

Se pusese pe bancă lângă mine și pusese umbrela la mijloc sa mă acopere și pe mine.

Oliver: Ești udă.

Eve: Ca afară nu plouă.

Oliver: De ce nu ti-ai luat o umbrelă?

Eve: Îmi place sa umblu pe ploaie.

Oliver: O sa răcești.

Eve: Asta e.

Am mai stat de vorbă de unele chesti apoi s-a oferit sa mă duca acasă. Știe unde stau. A dormit la mine câteva zile. Avem 3 săptămâni de când ne cunoaștem. El mă cunoaște perfect.

Odată ajunși acasă, zâmbind mă duc către scara blocului dar vocea lui mă oprise.

Oliver: Eve.

Venise în fața mea și mă privea în ochi. Eram foarte apropiați. Imediat simt buzele lui cum le atinsese pe ale mele. Era un sărut destul de drăguț. Oliver sărută mai bine decât Max. Da-l dracu pe ăla.

Eve: D-De ce?..

Oliver: Pur și simplu. Ai grijă. Este ceva, mă suni.

Eve: Da.

Îl văd cum se îndepărtează de mine cu privirea fix pe mine. Ii fac cu mana și intru în scara blocului. Urc la etajul cu liftul apoi deschid ușă apartamentului meu.

Mă trântesc pe canapea și încep sa îmi fac o țigară cum m-a învățat Oliver. Cred ca încep sa îl plac. Este un băiat drăguț și grijuliu. Dacă Max este cu altcineva, pot și eu sa am alt băiat. 

Tresar când aud niște bătăi în ușă. Noroc ca este închisă. Mă ridic de pe canapea si ma duc la ușă. Mă uit pe vizor și îl văd pe..