Legion Of The Black

- Capitolul 22.-

Eve's POV.

Doamne.. Simt ca îmi bubuie capul. De la ora 5 incerc sa îmi rezolv o amărâtă de tema la matematică si este ora 11 noaptea.

Ma doare capul îngrozitor si habar nu am cum se rezolvă. Nu eram asa strălucită la matematică. Pur si simplu nu o înțeleg.

Trebuie sa iau o pauză. Simt ca o sa turbez. La noapte o sa visez numai matematică.

Ma ridic usor de pe scaunul de la birou. Ma luase o amețeala iar corpul îmi era amorțit. Asta înseamnă ca am o problemă de sănătate. Sigur. Am mai pățit asta.

Ies din camera si ma deplasez spre scări cu ajutorul pereților. Ma sprijin de ei. In living se vedea doar lumina TV-ului. Iar pe canapea era Andy ce viziona un film de groază si mânca niste spaghete.

Andy: Ce-i cu tine la ora asta? E târziu.

Pur si simplu oftez si ma duc catre bucătărie. Îmi iau un pahar apoi pun apă rece de la frigider. Andy venise langa mine apoi isi spală farfuria.

Andy: Eve.

Eve: Sunt ok.

Spun in timp ce ma uit catre el. Dar fața mea distrusă ma da de gol. Andy isi ridicase o sprînceană si ma privea gen "sa mori tu?".

Andy: Ce-i cu fața asta?

Eve: Tema de mate e de vina.

Las paharul pe blatul de la bucătărie. Incercam sa ma asez pe scaun dar nu reușeam.

Ametelile isi făcuse iar apariția si vedeam negru în fața ochilor. In scurt timp simt bratele lui Andy cum ma prind. Asta inseamna ca era sa fac cunoștiință cu podeaua.

Andy: Eve!

Eve: S-Sunt b-bine..

Spun eu in timp ce incerc sa ma pun pe picioarele mele. Andy mă fortase sa stau pe scaun apoi îmi pun mâinile la cap. Ma durea atât de îngrozitor dovleacul.

Andy: Esti bine?! Fato era sa lesini! Ce-i cu tine?

Eve: Pur si simplu ma simt amețită si ma doare capul..

Andy: Si de ce nu spui si stai cu durerea?

Eve: Am crezut ca o sa îmi treacă..

Juliet: Ce dracu se întâmplă?!!

Tipase ea in timp ce coborase panicată de la etaj. Andy era foarte îngrijorat. Iar Juliet nu înțelegea ce se întâmplă.

Andy: Era sa lesine. Noroc ca am prins-o eu. Altfel isi spărgea capul la colțul de la masă!

Juliet: De ce? Eve esti ok?..

Eve: Da. Sun-..

Andy: Nu Eve! Nu mai spune ca esti bine! Nu degeaba lesini. Înseamnă ca ai probleme de sănătate.

Eve: Asta pateam si in trecut.. stiu sintomele.

Juliet: Poate ca ai cădere de calciu.

Andy: Posibil.

Încerc sa ma ridic de pe scaun apoi ies din bucătărie. Dar țipetele lui Andy ma oprise. Nu îmi place cand țipa la mine.

Andy: Acum unde te duci?!

Eve: In cameră..

Oftase apoi se întoarce cu spatele la mine. Simteam ca este nervos. Juliet încerca sa il calmeze dar el nu reusea.

Urc spre camera mea apoi oftez in timp ce închid usa. Deschid usa de la balcon sa intre putin aer curat apoi ma asez din nou pe scaunul de la birou.

Îmi masez usor tamplele cu gândul ca poate ma mai lasa durerea de cap apoi incerc din nou sa rezolv tema.

Andy: In secunda asta, o dai dracu de tema si te pui in pat la culcare!

Eve: Dar trebuie sa termin tema..

Andy: Da-o in morții ei!

Țipa atât de tare încât simteam cu îmi vasnesc urechile din cauza lui. Oftez apoi ma ridic usor de pe scaun. Ma țineam foarte bine de birou fiindcă vedeam negru in fața ochilor.

Andy: Stai înapoi jos. N-am chef sa îți vad creierii impraștiati prin cameră!

Eve: Andy, te rog nu mai țipa. Mă speri..

Spun eu in timp ce incerc sa ma asez pe marginea patului. De data asta ma privea in ochi cu o fața si furioasă dar si vinovată.

Juliet: Andy! Nu mai țipa. E noapte. Te aud vecinii.

Andy: Si chiar ma doare in p*** de ei!!

Are o voce atât de tare si subțire cand țipa. Chiar nu îmi place de el cand este in situația asta.

Juliet: Vorbește dracului frumos! Pot si eu sa tip!

Andy: Si cine te opreste? Mama?!

Juliet: Deja devii enervant!

Andy: Serios?! Mulțumesc Juliet!

Eve: Incetati! Nu va mai certați din cauza mea! Nu merită!

Spun eu in timp ce las câteva lacrimi sa alunece pe obrajii mei palizi. Nu merită ca ei 2 sa se certe din cauza mea. Nu vreau sa ma bag in relația lor si sa o distrug.

Juliet: Bravo Biersack! Esti cel mai tare din parcare.

Spune ea in timp ce iese din camera foarte nervoasă si tranteste usa. Tresar cand aud usa cum se închide. Iar Andy ma privea in continuare foarte nervos.

Eve: Andy.. e-eu..

Andy: Eve. Zi-mi ce ai. Nu îmi ascunde. Vreau sa te ajut. Este pentru binele tau.

Eve: Ti-am spus ce am. Cred ca am o problemă de sănătate..

Andy: Te rog. Odihneste-te.

Eve: Trebuie sa termin tema.. nu ma pot culca.

Andy: Da-o dracu de temă Eve. Contează mai mult sănătatea ta!

Eve: Maine am matematică. N-am chef sa iau notă proastă si sa ma fac de râs întregii clase.

Andy: Si de ce nu spui ca ai maine nevoie?! Puteam sa te ajut.

Eve: Pot sa rezolv singură.

Andy: Nu spune asta daca nu esti sigură. Daca puteai sa faci, acum nu ne mai certam.

Eve: Ai dreptate..

Spun eu in timp ce las privirea in pământ. Nu am curajul sa il privesc. Are dreptate. Il vad cu se duce la birou apoi se asează pe scaun. Priveste manualul la care era exercițiu apoi începuse sa scrie pe o foaie.

Andy: Culcate. O fac eu si îți scrii maine dimineață pe caiet.

Eve: B-bine..

Spun eu in timp ce ma duc catre dulap foarte timidă si îmi iau pijamalele. Inainte sa intru la baie, il priveam pe Andy ce era foarte concentrat si scrie neîncetată.

Intru in baie apoi ma schimb in pijamalele mele roz. Îmi prind părul apoi ies din baie. Andy era tot la fel. Scria dar de data asta avea si o țigară în mână.

Eve: Merci mult.

Andy: Nu mulțumi. Abea încerc sa rezolv.

Eve: Mh.. Daca nici tu nu sti sa rezolvi, înseamnă ca nu voi fii singura fără temă..

Andy: N-am zis ca nu stiu. Am zis ca încerc. Si măcar daca nu este terminată, ai încercat sa faci. Contează si asta.

Eve: Ai dreptate.

Ma pun in pat apoi îmi pun capul pe perna pufoasa. Andy se ridicase de la birou apoi venise in fața mea. Ma sarutase pe frunte apoi îmi zambise.

Andy: Noapte bună Eveline.

Eve: Noapte bună..

Spun eu cum zâmbet asemănător cu al lui. Se dusese la birou inapoi apoi isi terminase țigara. Eu îmi pun patura pe cap apoi închid ochii si adorm..