Legion Of The Black

-Capitolul 64.-

Eve POV.

- Cum puteți sa fiți de acord ca fiica dumneavoastră să se drogheze?

- Ăsta am făcut și eu. Nu am luat supra-doze. Nu am crezut-o în stare.

- Sunteți dea dreptul nebună. Mai bine ca ați abandonat-o.

- Mă bucur ca acum are o familie mai bună. Nu vreau sa mai rupt legătură cu ea. I-am făcut prea mult rău. Mi-am dat seama de ăsta.

- Mult prea mult. Ați pus în pericol și familia mea!

Auzeam voci. Nu vedeam. Nu puteam sa mă mișc. Încerc sa clipesc apoi văd o lumină mult prea tare. Închid ochii înapoi.

- S-a trezit. Cheamă un medic!

- Imediat!

Nu îmi simțeam brațele. Mă dureau prea tare ca sa le mișc. Deschid ochii și o văd pe mama cu un zâmbet destul de sincer. Auzeam un sunet destul de ciudat.

Eve: Închide alarma aia.. nu mă duc la școală..

Mama: Nu este alarma scumpo. Este un aparat ce îți controlează bătăile inimii.

Eve: P-Poftim?..

Îmi simțeam gatul uscat. Corpul îmi eram complet amorțit și eram conectată la tot felul de aparate. Târziu mi-am dat seama ca eram într-una salon de spital.

Văd un doctor ce intrase în salon alături de.. Andy. Andy și Juliet ce se țineau de mână si erau panicați. Mă uit destul de ciudat. Durerea de cap era destul de insuportabilă.

Doctor: Cum va simțiți?

Eve: Cum ar trebui?..

Doctor: Cum va cheamă? Câți ani aveți?

Eve: Eveline și am 18 ani?..

Doctor: După 2 luni în comă, minune ca nu s-a trezit cu amnezie.

Andy: Ce bine.

Doctor: Vă mai rămâne cel puțin o zi internată.

Doctorul mă deconectase de la aparate apoi venise o asistenta și începuse sa îmi schimbe bandajele la mâini. Vedeam ca aveam răni cam vindecate.

Juliet: Eve..

Mă uit la ea când aud ca mă strigase. Mă privea cu lacrimi în ochi iar Andy o sărutare pe frunte.

Juliet: Nu te-am mai văzut de foarte mult timp.. nu vroiam sa ne revedem așa..

Nu am ce sa îi zic. Pur și simplu tac. În scurt timp asistenta terminase și ieșise din salon. Andy mă privea destul de dezamăgit și trist. Dat avea un zâmbet fals.

Eve: Sunt sătulă de zâmbete false.

Andy: Ok.. ați putea sa ne lăsați puțin?

Mama: Desigur.

O văd pe mama cum o ia de mana pe Juliet și ies din salon. Andy se pusese pe scaun lângă pat lângă mine și mă privea trist.

Eve: Juliet e cu mama..

Andy: Știu. Totul e în regula. Am vorbit cu ea. E pace.

Eve: E bine atunci.

Andy: Cu tine nu. Eve.. eram sigur ca foloseai droguri. De ce m-ai mințit?

Eve: Andy..

Andy: Nu îmi mai ascunde. Nu ai ce sa mai ascunzi. Știu tot.

Eve: Chiar tot?..

Andy: Tot. Am vorbit chiar și cu băiatul ăla cu care ti-ai tras-o. Ce-a fost în capul tău?

Eve: Am făcut ăsta pentru bani..

Andy: Puteai sa îmi ceri. Rămăsese vorba ca ești în grija mea. Puteam sa te ajut cu orice.

Eve: Nu simțeam sa Îți cer. Am făcut un rău.  Mă simțeam vinovata pentru ce patise Juliet. Am vrut sa mă angajez. Dar peste tot îmi spunea ca sunt copil.. apoi l-am întâlnit pe Oliver și mi-a făcut propunerea cu droguri și bani. Am acceptat pentru banii. Aveam zile când nu mâncăm nimic. Mă simțeam ca și Cum revenisem în acel centru.. era același lucru.. și mă gândeam.. ce rost are sa mai zic "nu"? Am făcut totul fiindcă îmi simțeam moartea aproape.. ăsta a fost..

Am spus totul fără sa mai trag o gura de aer. Mă simt complet ușurată. Mă luase în brațe și începuse sa mă calmeze fiindcă plângeam.

Andy: Nu mă interesează de răspunsul tău. Vi acasă. Acolo Îți este locul.

Eve: Da..

Îl strâng mă tare în brațe. Nu am mai simțit ăsta de mult timp. Aveam nevoie de o îmbrățișare a lui.

Andy: Puteai sa mori..

Eve: Ăsta vroiam.. Am fost folosita de tipul ăla..

Andy: Ști măcar cu ce se ocupa ăla?

Eve: Era un băiat din mafia lui mama?..

Andy: Și ăsta. Se ocupa cu prostituția. Iar tu erai una dintre victime.

Eve: E mai rău cum credeam..

Andy: Ba nu. Multumeste-te cu partida cu care ai avut-o cu el. Bine ca nu ai dat în altele.

Spune el în timp ce deschide ușa ca mama și Juliet sa intre. Andy nu s-a schimbat deloc. Doar Juliet, ce avea puțină burtă.

Eve: Te-ai îngrășat.

Juliet: În 3 luni.

Eve: Ce?

Când am auzit, mă uit la Andy iar el îmi făcuse cu ochiul. Mă bucur pentru ei.

Eve: De când am stat aici?

Andy: Ai fost în comă timp de 2 luni. Noroc ca te-am găsit eu cu Juliet în acea seară. Altfel nu mai erai acum..

Eve: Tot voi m-ati salvat..

Mama: Am vorbit cu Andy. Am rămas prieten. Te voi putea vizita oricând.

Eve: Și unde voi sta?

Andy: În niciunde caz singura.

Mama: La el.

Andy: Apartamentul ăla va rămâne al tău. Va fii al tău când vei fii cu adevărat pe cont propriu și vei fii adult.

Eve: Voi sta cu voi pana voi muri.

Andy: Dacă tu vrei..