Legion Of The Black

-Capitolul 44.-

Andy's POV.

Încercăm să adorm. Dar țipetele disperate ale lui Angie nu îmi dădeau pace. Era multă gălăgie pe hol și multa agitație.

Angie: Duceti-o repede în sala de operație! Vin imediat!

Deschid ochii si brusc văd cum intră 2 asistenți împreună cu Angie și cu un pat imens. Pe acel pat se afla o fată. Dracului era Eve!

Ma ridic panicat din pat dar am uitat ca am perfuzii în mână. Nu mă pot mișca. Doar vedeam cu patul cu Eve este aranjat în celălalt colt al camerei și cum Angie îi baga perfuzii și o conectează la aparate. Stăteam și priveam cu lacrimi în ochi. Juliet unde este?!

Andy: Unde e Juliet?!

Angie: Intra în operație. Stai calm. E totul în regulă.

Spusese ea și plecase. Operație? Ce a pățit? După ceva timp plecase și asistenții și rămân doar eu cu Eve in salon.

Andy: Eve?..

Nu răspunsese. Avea ochii închiși. Vreau sa cred ca doarme. Nu vreau sa mă gândesc la acel lucru.

Ma așez din nou în pat și privesc tavanul. Deci efectiv cred ca totul este bine. Eve pare în regula dar Juliet? De ce trebuie sa fie operată? Ce a pățit? E grav? De ce nu a vrut Angie sa îmi spună. Cred ca mă duc la recepția spitalului. Poate mă lămurește cineva.

Încerc sa îmi scot singur perfuziile din mână. Nu am de ce sa le mai țin. Încerc sa fac pași către patul lui Eve. Tot corpul îmi este amorțit.

Ii priveam chipul Evei. Este atât de murdara. Cine știe unde o fi stat aproape 2 săptămâni. Hainele de pe ea sunt cam rupte. Mai bine o las sa se odihnească.

Ies din salon și mă duc către lift. Un asistent venise langa mine și se uita ciudat.

- V-ati pierdut?

Andy: Nu sunt prost.

Intru în lift și cobor la parter. Ma duc către recepție și acolo se afla o asistenta. Și ea se uita la fel de ciudat.

- Va pot ajuta cu ceva?

Andy: Da.

- Desigur.

Andy: Iubita mea tocmai a ajuns de urgență la spital. Se afla în operație și nu știu de ce..

- Sunteți un pacient al spitalului. Trebuia sa stați în salon.

Andy: Ca sa turbez?

- Îmi pare rău. Numele ei?

Andy: Juliet Simms.

- Este sora domnișoarei doctor Angie.

Andy: Știu și eu.

- Da. Este în operație.

Andy: Ăsta știu. Dar de ce?

- Îmi pare rău. Nu scrie în date.

Îmi dau ochii peste cap și plec de acolo fără sa mai zic nimic. Mă duc din nou la lift și urc pana la etajul unde îmi este salonul. Ce greu de cap sunt ăstia de aici. Îmi place sa mă plimb cu liftul. Odată m-am blocat în lift la studio. Fuseseră o pana de curent și am stat în lift aproape 2 ore. E ceva normal.

Intru în salon și o văd pe Eve pe marginea patului. Era foarte speriată și a reacționat urat când m-a văzut.

Andy: Eve..

Ma duc către ea și o iau de mână. Începuse sa plângă apoi o iau în brațe.

Eve: U-Unde este Juliet?..

Andy: Stai calma. Este în operație.

Eve: A murit?..

Andy: P-Poftim?..

Eve: Juliet a fost împușcată în fata mea. A sărit când mama a vrut sa mă împuște. Se simte bine?..

Rămân îngrozit la ce aud. Nu pot sa cred ca a fost împușcată. Dar era bine când am vorbit la telefon. Nu mai am cuvinte..

"Nu vreau să o pierd. Desi o cunosc de 4-5 luni, sunt pregătită sa îmi dau viața pentru ea.."

Nu o credeam în stare. A spus ăsta de foarte multe ori. Dar pur și simplu nu o credeam în stare. Sa fac chestia ăsta, trebuie sa ai mult curaj.

Eve: Andy.. se simte bine?..

Andy: N-nu știu..

Îmi fac curaj sa mă ridic și mă așez pe marginea patului meu. Nu puteam sa îmi stăpânesc lacrimile. Nu vreau sa plâng în fata Evei. Vreau sa fiu puternic pentru ea în momentul ăsta. Pentru amândouă.

Eve: Pari sa fii și tu internat. Ce ai pățit?

Andy: Am făcut urât când nu știam nimic despre voi. Am băut ca un porc și aproape intrasem în comă alcoolică.

Eve: Trebuia sa stai calm..

Andy: Ăsta e. Voi sta cu voi în spital și o sa mergem toți 3 acasă.

Eve: Nu. Eu nu mai vin..