Legion Of The Black

-Capitolul 62.-

Eve POV.

Am ajuns acasă. Cum de am intrat în apartament, mama a și intrat în bucătărie. Living-ul miroase perfect. A mâncare.

Nu știu de ce o las pe mama sa îmi gătească. Nu am încredere în ea. Dacă îmi pune ceva în mâncare? Dacă voi muri după ce voi manca? Trebuie sa stau pe lângă ea..

Eve: Te ajut cu ceva?

Spun eu intrând în bucătărie. Observ ca făcuse niște spaghete cu sos, și niște pizza. Ăsta puteam sa comand și eu.

Mama: Nu scumpo. Am terminat. Mănânci acum?

Eve: Mda..

De ce am acceptat? Nu am fost lângă ea când a gătit. Sigur voi păți ceva.

Eve: Mănâncă și tu cu mine.

Mama: Îmi pare rău scumpo. Trebuie sa plec.

Eve: Nu ieși din casa mea pana nu mănânci cu mine.

Mama: O amenințare?

Eve: Exact.

Mama: Ok. Bine. Voi mânca cu tine. Dar nu voi sta apoi.

Eve: Ok.

Îmi pusese prima oară mie în farfurie apoi mă așez la masă. Se pusese și ea la masa lângă mine și așteptăm să guste ea prima.

Mama: Chiar te comporți ciudat Eveline.

Eve: Nu am încredere în tine. Sigur nu mi-ai pus tu ceva în mâncare?

Mama: Anume ce?

Eve: Nu știu. Tu sti. Otravă. Nu poți sa fii împăcată așa ușor cu mine.

Mama: Tot ce am pus în mâncare a fost sare, piper și condimente ce trebuie pentru spaghete.

Spune ea în timp ce ia o gura din ce își pusese în farfurie. Aștept câteva secunde apoi gust și eu. Era bun. Recunosc.

Mama: E buna otrava are am pus-o?

Eve: Deci ai pus?

Mama: Este sărată?

Eve: Mama nu mai glumi atât. Eu vorbesc serios.

Mama: Deci e piperata?

Eve: Mama..

Mama: Bine gata. Deci e bun?

Eve: Da.

În scurt timp terminam de mâncat iar eu mă ofer sa spăl farfuriile. Mama se pregătise sa plece dar o opresc.

Eve: Mama.. O sa ne mai vedem?

Mama: Desigur. Uite numărul meu.

Îmi dăduse o bucata de foaie cu numărul ei de telefon apoi îmi făcuse cu mana și ieșise din apartament fără sa îmi mai zică ceva..