Legion Of The Black

-Capitolul 3.-

Eve's POV.

Mă tot plimb prin "celula" ca o nebună. Deja nu mai suport. Ma simt ca un soarece prins de o pisică. Ma gândesc cat mai am de trăit..

Tresar când usa camerei mele se deschide apoi vin doi "asistenți" ce ma ia cu forța din cameră.

Ma zbateam sa ies din ghearele lor. Tipam si plângeam cu rugămintea sa ma lase. Dar nimic. Pur si simplu intrăm intr-un birou al directorului care are acest loc blestemat.

- Hmm..

Ma uitam prin jur cu mare frică. Nu stiam ca se întâmplă. Ce vor de la mine. Sunt foarte speriată..

- Eve Black. Greșesc?

Eve: N-nu..

- In scurt timp va veni cineva.

Eve: C-cine?..

- Cineva care îți va schimba viața.

Fac ochii mari când aud asta. Simt cum nervii mei se duc si sângele in corpul meu este din nou in miscare.

Astept câteva minute pe scaunul care ma pusese acei "asistenți" iar in birou apare un baiat.

Un baiat tuns cam ciudat cu parul pana la umeri. Avea un piercing in buza si unul in nas. Avea ochii albastri. Si era îmbrăcat in negru. Deci pare sa fie un rocker.

Băiatul se uita la mine iar eu ma uit la el foarte speriată. Ce vrea de la mine?..

- Este ok fata?

- Da.

Vad cum directorul scoate dintr-un sertar, un dosar. Băiatul ia un pix in mână apoi se uitase la mine cu un zâmbet sincer.

Cum poate sa zâmbească in locul asta? Eu nu pot. Eu nu mai pot să zâmbesc.

- Sigur vreți sa o adoptați?

- Sigur.

Adoptat? Sunt adoptată de el? Dar nu il cunosc. Habar nu am cine e.

Vad ca el semnează un contract cu directorul acestui loc apoi băiatul isi pune mâna pe umărul meu.

- Acum esti a mea.

Eve: D-Dar nici nu te c-cunosc.

- Ne vom cunoaște mai târziu.

Întinde mâna spre mine iar eu il apuc de mână. Ma ridic de pe scaun apoi iesim din birou.

Vad ca ne îndreptăm spre iesire. In sfârsit pot sa respir. Când am iesit afară am rămas blocată. Era atat de cald si soarele bătea foarte tare. După un an de zile, abea acum ies afară.

- Esti ok?

Eve: D-da..

- Haide. Pari foarte speriată..

Eve: Î-Îmi este f-frică..

- Nu ai de ce. Nu îți fac nimic.

Merg catre el apoi ne îndreptăm amândoi catre o masina neagră. El deschide usa si ma poftește sa intru.

Eve: U-unde mergem?

- La mine acasă. Esti adoptată de mine. Trebuie sa am grijă de tine.

Eve: Nu am î-încredere..

- Stai calmă. Nu iti fac nimic. Trebuie sa ai încredere in mine.

Eve: Mh..

Intru in masina cu ajutorul lui apoi el se urca pe locul soferului. Deci este masina lui.