Legion Of The Black

-Capitolul 57.-

Eve's POV.

Oliver: Atât de rău a fost?

Eve: Da.. dar nu am pus la suflet. Nu îmi mai pasă de el. A trecut.

Oliver: Deci pot sa îi dau o mamă de bătaie.

Eve: Nu. Nu te atingi de el.

Oliver: Dar ai spus ca nu îți mai pasă.

Eve: Nu îmi mai pasă. Dar totuși.. Dacă nu era el, putrezeam în centrul ăla. Cumva îi sunt recunoscătoare.

Oliver: Of..

Mă strânsese mai tare în brațele lui și mă sărutase pe frunte. Mă fac mai confortabilă la pieptul lui și încerc sa adorm. Dar el mă tot ține trează.

Oliver: Nu mai dormi la noapte.

Eve: Crezi tu?

Oliver: Sunt sigur.

Chiar dacă nu am pus la suflet tot ce a zis Andy, nu pot uita. Țin minte ca Andy și Juliet erau totul pentru mine. Iar acum nici nu îmi mai pasă.

De ce am devenit așa? Ooo da. Pentru ca Andy nu știe ce spune și m-am enervat repede și mi s-a urcat la cap sa stau singură.

Eve: Oliver?..

Oliver: Absent.

Eve: Ce sunt pentru tine?..

Măcar el sa țină la mine. Nu mai am nimic. Sunt doar eu.

Oliver: Totul.

Eve: Adică?..

Oliver: Ești totul pentru mine. Nu credeam ca vei fii a mea.

Eve: Îmi promiți ca voi fii pentru totdeauna împreună?

Oliver: Da. Jur pe roșu.

Cred ca dacă Oliver s-a întâlnii cu Andy, va ieși un scandal mare. I-am explicat discuția mea cu Andy. A străbat din nas și abea așteaptă sa îl vadă la prima vedere.

Dar mi-am amintit de ceva. Cum a aflat de droguri? Înseamnă ca acel miros rămăsese în casă. Noroc ca am uitat cutia din metal pentru țigări. Dasta a și venit Oliver. Sa mi-o aducă.

Cred ca ăsta a fost ultima mea întâlnire cu Andy. Singurele noastre priviri și singură noastră ceartă. A fost ultima oară care l-am văzut..