Legion Of The Black

-Capitolul 55.-

Eve's POV.

Tresar când aud niște bătăi în ușă. Noroc ca este închisă. Mă ridic de pe canapea si ma duc la ușă. Mă uit pe vizor și îl văd pe.. CC.

CC. Toboșarul din trupă lui Andy. De ce a venit aici? Ce vrea? Ce vrea de la mine? Nu pot sa îl primesc. Tocmai ce mi-am aprins țigară și în living miroase numai a marijuanna. Nu pot. Nu răspund.

Stau lângă ușă și el încă bate. Crede ca sunt acasă și nu îi răspund? Mă simte?

CC: Eve? Ești acasă?

Nu răspund. Telefonul tocmai începuse sa sune pe măsuță. Noroc ca este pe silențios. Era un număr. Nu îl știu.

În scurt timp aud vocea lui. Vorbea cu cineva. Dar vocea altui om nu se auzea. Însemna că vorbește la telefon.

CC: Da am ajuns.

......

CC: Pai înăuntru nu se aude nimic. Ușa este închisă.

......

CC: N-am luat cheia de la Andy.

......

CC: Nu știu unde stă Max.

......

CC: Bine. Mă duc sa iau cheia de la Andy și mă întorc.

Fuck.. Am dat de dracu. Trebuie sa plec de aici. Ce vor de la mine? Si-au amintit de mine? Eu nu. Eu am uitat complet de toți. Doar oameni falși.

Mă duc la geam și văd cum CC urca în mașină lui și pleacă. Acum pot pleca.

Las geamul deschis sa iasă mirosul, îmi iau cutia în care îmi fac țigări, telefonul și apoi ies din apartament. Cobor la parter apoi ies din clădire.

Unde mă pot duce? Oliver. Acasă la Oliver. Sigur mă primește. Îmi termin țigara de fumat și tocmai observ ca afară nu mai plouă. Naspa. Îmi plăcea.

În scurt timp ajung la blocul unde stă Oliver. Urc cu liftul la etajul unde stă apoi bat la ușă. Imediat îmi deschisese. Zâmbetul lui era până la urechi când mă văzuse.

Oliver: Hei. S-a întâmplat ceva?

Eve: Pot sta la tine câteva ore? Tocmai Si-au amintit ca mai am puls.

Oliver: Cine?

Mă poftesc singură în casă lui apoi mă trântesc pe canapea. Se pusese langa mine apoi începem sa ne facem țigări amândoi. 

Pe parcursul cât fumam, i-am povestit tot despre "familia mea" si cum de acum sunt singură.

Oliver: Naspa sa stai sub o semnătură.

Eve: Știu. Și dasta nici nu vreau sa mă mai întorc. Acum ca te-am cunoscut am tot ce am.

Oliver: Serios? Ce te face sa spui ăsta?

Eve: Ești un tip special. Și faza cu acel sărut, mi-a plăcut.

Oliver: Îmi place cum gândești.

Eve: Nu? Vino încoace.

Îl trag de gulerul tricoului și imi unesc buzele de ale lui. Amândoi zâmbim destul de ciudat iar nebunia noastră din cap își făcuse apariția si în realitate.

Andy POV.

Stăteam la un rahat de intersecție. Mă aflu în mașină cu CC. Au trecut 2 luni de când Eve sta singură. Iar de atunci nu a mai dat un semn de viață. Și nici eu nu am mai cautat-o.

Sunt curios ce mai face. Dacă este bine. Din ce am auzit de la Max, nici la școală nu a mai fost de 2 săptămâni. Ăsta mă îngrijorează.

"Nu renunț. Mai ales ca este pe muzica."

Totul pana la școală. Trebuie sa aibă ăsta dacă vrea sa fie ceva în viața. Trebuie sa am o discuție cu ea. Urgent.

"Andy: Îmi promiți ca vom tine legătura?

Eve: Da..."

Sigur. Si-a incaltat promisiunea. Ce pot spune. În scurt ajungem în fața clădirii unde stă.

Andy: Sigur nu era acasă?

CC: Nu se auzea nimic.

Intram în scara blocului apoi urcam la etaj cu liftul. Ajungem în fata ușii ei și bat. Nimic. Scot cheile din buzunar apoi deschid ușă. Am o cheie de la apartamentul ăsta. 

Intram în living și mă opresc. Mă uitam în jur și totul este cum am văzut ultima oară. Miroase destul de ciudat.

CC: Simți?

Andy: Da. Miroase ciudat.

CC: Trebuie sa o găsești pe Eve.

Andy: De ce?

CC: Ști a ce miroase?

Andy: A ce? A aer închis. Cine știe.

CC: Droguri idiotule.

Andy: Ce?..