Legion Of The Black

-Capitolul 17.-

Eve's POV.

De minute întregi ma uit pe tavan. Este foarte frig. Extrem de frig. Afară plouă ca si cum vine apocalipsa. Super. Si eu stau cu usa de la balcon deschisă.

Ma ridic in stilul meu de lenes si inchid usa. Sa ma mai pun in pat? Ceasul este 09:04. Neaa.. Imi încep ziua.

Ma duc la baie si incep sa îmi fac rutina de dimineață. Ma uit in oglindă iar fața mea avea o expresie tristă. O sa incerc sa nu par ca vremea de afară.

Ma duc la dulap si incep sa ma îmbrac în ceva gros. Urăsc frigul. Imi fac patul apoi ies din cameră.

In toata casa este liniste. Oare sunt singură? Cobor in living si il zăresc pe Andy ce dormea pe canapea. Nu avea nicio treabă.

Mâna lui este in gips. Sper sa se facă bine in curând. Crow cand ma văzuse, se întinsese pe tot abdomenul al lui Andy apoi venise la picioarele mele.

Eu il iau in brate si incep sa il mângâi. Il las jos apoi ma duc la bucătărie. Scot un pahar din sertar apoi îmi pun niste apa rece din frigider. Il beau si imediat cand aud vocea lui Andy, tresar.

Andy: Adu-mi si mie in pahar cu apă te rog..

Il privesc câteva secunde si arăta destul de obosit. De ce a dormit pe canapea? Ii pun niste apa in pahar apoi ma duc catre el si ii dau paharul. El se ridicase de pe canapea in sezut apoi bea apa cu mare poftă.

Eve: Te-a dat afara Juliet din cameră?

Andy: M-am uitat la Batman azi-noapte si m-a luat somnul pe canapea.

Eve: Esti ok?..

Andy: Da. Mi-e somn.

Eve: Ma referam la mâna ta..

Andy: Aa.. da. E bine. Trebuie sa stau in gips o săptămână si trebuie sa țin repaus.

Eve: E grav?..

Andy: Nu. Este o simplă umflatura la încheietura.

Eve: Mh..

Iau paharul inapoi apoi il pun la locul lui in sertarul de la bucătărie. Când se ma duc catre scări la mine in cameră, Andy ma oprise.

Andy: Eve.

Eve: Da?

Imi făcuse semn sa vin lângă el. Ma duc catre el apoi ma pun pe canapea. Zambise apoi se întinsese după "minunatul" somn al lui.

Andy: Te crezi vinovată?

Nu spun nimic. Pur si simplu las privirea in pământ. Da. Ma cred vinovată pentru ce a pățit el. S-au întâmplat multe lucruri frumoase si mai putin frumoase de cand am o nouă familie.

Andy: Eve scumpo, îmi raspunzi?

Eve: Da. Bine. Ma cred vinovată..

Andy: De ce? Ce ai facut cu ca sa te crezi vinovată.

Eve: Sunt vinovată ca exist.

Andy: Adică?!

Eve: Poate ca daca nu existam, nu mai eram traumatizată de acel centru. Nu mai dadeati atâția bani pentru mine. De tot ce aveam nevoie. Nu iti mai făceai probleme cu mâna. Daca nu existam, totul era bine acum.

Andy: Dar mâna mea nu este o problema ca sa te simți tu vinovată.

Eve: Este o problemă ca exist.

Andy: Este o problemă ca exista oameni handicapați ca părinții tăi. Tu nu esti o problemă. Tu esti o minune. Ori cine ar vrea un copil ca tine.

Eve: Asa ma simt eu. O persoană negativă. Nu ma pot schimba.

Andy: De ce nu vezi partea buna a lucrurilor? Acum viața ta este roz..

Eve: Nu. Viața mea va rămâne mereu neagră. Nu o pot schimba. Locul acela înfiorător a pus stăpânire pe mine.

Andy: Ma bucur totusi ca ai inceput sa iti revii putin la normal.

Zâmbesc apoi ma ridic de pe canapea. Urc in camera mea si ma întâlnesc pe hol cu Juliet panicata ce iesise din camera ei.

Juliet: L-ai vazut pe Andy?..

Eve: E jos. A dormit pe canapea.

Juliet: Îmi da palpitatii omul asta.

Incep sa rad si ma duc in camera mea. Ma trântesc in tot patul si din nou privesc tavanul.

Ma ridic din nou si ma duc catre chitara ca mi-a dat-o Jinxx. Am autografe de la trupă, Andy si Juliet.

Zâmbesc apoi iau chitara din suportul care mi la dat Juliet, apoi incep sa cant. Cântăm o melodie veche care o stiam eu. Măcar asta mi-a mai rămas. Sa stiu sa cant la chitară si sa desenez.

Andy: Canti foarte bine.

Ma opresc brusc cand il aud pe Andy. Statea bine mersi in pat si ma privea. Când a venit?..

Eve: Cand ai venit?

Andy: Acum. Erai prea vrăjită de chitară aia.

Eve: Mh..

Andy: Hai la masă. Trebuie sa halim micul dejun.

Las chitara la locul ei apoi ma ridic si ies din camera împreună cu Andy. Coborâm la bucătărie si ne așezăm la masă. Juliet ne pusese micul dejun in farfurii apoi începem sa mâncăm.

Juliet: Eve..

Eve: Da?

Juliet: Tu ai fost la liceu? Adică ai fost la un liceul inainte sa fii acolo?

Eve: Da. Am scoală făcută. De fapt, de aici a inceput toata povestea asta de un an de zile.

Andy: In ce clasă ai rămas?

Eve: Trebuia sa trec a 11-a.

Juliet: Dar clasa 10, ai facut-o?

Eve: Da. Dar ce s-a întâmplat?

Juliet: Păi, mai sunt câteva zile si incep copii scoala. Trebuie sa iti revii cu studiile.

Eve: Nu.. va rog..

Andy: De ce? Iti vei face si tu prieteni.

Eve: Nu..

Juliet: Trebuie..

Eve: Toți profesorii o sa isi bată joc de mine. Si copii. Si nu vreau. Iar o sa am traume si probleme.. va rog.. Nu..

Andy: Te vom da la liceul la care am fost si eu. Acolo toți sunt de treabă si ma cunosc. Deci nu are ce sa ti se întâmple.

Eve: Sigur?..

Andy: Sigur. Iti vei face prieteni si vei vedea ca nimeni nu va face mișto de tine.

Juliet: Ai probleme cu învățatul?

Eve: Nu. Aveam note acceptabile.. dar nu prea ma interesa orele. Unele săptămâni nu ma duceam la liceu. Fiindcă eram sătulă re oamenii de acolo.

Andy: Acolo o sa vezi ca vor fii toți super. Si liceul este de teatru si muzică.

Eve: Dar eu nu ma pricep cu teatru..

Juliet: Vei fii pe profil de muzică.

Eve: La cum îmi povestiți, spre sa fie asa cum spuneți..

Andy: Nu iti fă probleme..