Idolul meu

3

După ultimul meu curs, am căutat din priviri limuzina neagră de care îmi zise. O văzusem şi înaintasem înspre ea, dar m-am oprit. Mi se părea prea ciudat să mă urc pur şi simplu în ea, însă Taehyung îşi scoase capul pe geam făcându-mi semn să mă grăbesc. Clipesc rapid, nefiind sigură dacă el chiar vorbea serios că mergem la el sau mă ducea dracu ştie unde pe o străduţă lăturalnică ca bodyguarzii lui să mă bată până la moarte. Tot ce-i posibil.

Deodată, văd cu coada ochiului cum câteva fane încep să se agite, zărind limuzina. Gestul lui Taehyung deveni mai însufleţit, iar eu mă conformez.

Mă urc în în faţa lui –era o limuzină de vreo 8 locuri, foarte spaţioasă, cu o tapiţerie neagră din piele.

-Acasă, zise Taehyung, iar şoferul dădu din cap înţelegând destinaţia.

Taehyung apăsă un buton din dreapta lui, iar spaţiul dintre noi şi şofer fu delimitat de un geam negru fumuriu.

După câteva minute de tăcere deplină, mă foiesc jenată. Până acum câteva ore nici măcar nu mai vorbisem cu el şi dintr-o dată mergeam la el acasă.

-O să dureze vreo juma de oră aşa că putem să începem acum, spuse el privindu-mă cu o expresie de parcă şi-ar fi dat o parte din timpul lui preţios pentru o acţiune caritabilă.

Îmi venea să-i dau o palmă.

Mă conformez şi îmi scot caietul de notiţe, şi telefonul, apăsând pe butonul de înregistrare.

-Ok, deci cum te cheamă? îl întreb eu abordând un aer profesional.

Îşi ridică o sprânceană amuzat. M-am abţinut să nu îmi dau ochii peste cap.

-Kim Taehyung, nume de scenă: V.

-Ok. Din ce trupă faci parte?

-Bangtan boys.

-Din ce an eşti în trupă?

-Din 2013.

-Câţi ani ai?

-20.

-Ce poziţie ai în trupă?

-Vocalist...

După încă vreo 20 minute de întrebări şi răspunsuri scurte dar concise, maşina se opri în faţa unei vile uriaşe.

Îmi opresc înregistrarea şi îmi bag înapoi caietul de notiţe, fiind mulţumită de interviul primit.

-Atât? mă întrebă el nerăbdător.

-Da, răspund privindu-l sceptică. Aveam de făcut un interviu general, nu pe o anumită poveste din tabloide sau ceva de genul.

-Perfect. Acum e rândul meu, zise el zâmbind şi coborând din maşină.

Îl urmez, iar şoferul dădu din cap înspre Taehyung, anunţându-l că pleacă.

Ştiam că el se uita la mine, observându-mi reacţiile, dar nu mă puteam controla.

Căscasem gura la vila uriaşă şi superbă din faţa mea.

-Asta e casa ta?

-Da. Mă rog, casa membrilor din BTS; însă acum sunt doar eu acasă, restul sunt plecaţi în oraş, deci nu te îngrijora, mă linişti el îngâmfat.

-Bineînţeles că nu, murmur eu urmându-l până în faţa porţii, unde el tastă un cod numeric, aceasta deschizându-se cu un declic sonor.

Deodată, vis-a-vis de vila lui, începură nişte urlete extraordinar de zgomotoase, amândoi întorcând capul înspre sursa sunetului.