Idolul meu

18

Ajung acasă, trântind uşa în urma mea şi mă arunc pe pat, neştiind ce ar trebui să fac în continuare.

Trebuia să mă duc. Asta nici măcar nu se punea sub semnul întrebării.

Dar chiar trebuia să păstrez secretul faţă de Taehyung? O relaţie nu însemna şi sinceritatea unuia faţă de celălalt?

Ce relaţie? Dacă m-a chemat managerul lor era clar că voia să ne despărţim.

Îmi afund capul în pernă şi scot în ţipăt, care e armotizat de materialul moale şi pufos.

Acum îmi amintesc de ce tot voiam să mă ţin departe de el. Totul este complicat în lumea lui, iar eu nu aveam chef de o viaţă complicată.

Însă, în ciuda hotărârii mele, am clacat, şi am ajuns în acest punct, atât de aproape de el. Nu mai era cale de întoarcere. Nu ne mai puteam preface că suntem străini.

Aşa că, probabil, mă vor forţa să fac acest lucru, nu?

Bâzâitul telefonului mă făcu să tresar speriată.

Mă pun pe marginea patului şi îmi verific mesajele.

Era Taehyung.

„Ai ajuns acasă?~"

Trimisese şi un emoji ca să fie tot tacâmul.

Ah, doamne, era exact ca într-o dramă coreeană.

„Da. Încetează cu emoticoanele astea stupide.", îi răspund eu vărsându-mi nervii pe el.

„Ce irascibilă. Bine"

Trimite o faţă bosumflată.

Oftez, aruncând telefonul pe birou. Presupun că nu mă va asculta niciodată.

Mă apuc de tema la coreeană, iar pe la mijlocul ei, realizez că majoritatea exerciţiilor le-am făcut greşit. Mă enervez şi arunc caietele pe birou, dându-mi seama că nu mă puteam concentra pe facultate, având în vedere ce mă aştepta mâine.

Mă pregătesc să fac un duş, luându-mi prosopul şi pijamalele. Dau să intru în baie, însă telefonul bâzâi din nou. Îmi dau ochii peste cap şi deschid uşa micii cămăruţe. Oricine era, trebuia să aştepte până terminam duşul.

Dau drumul la apa fierbinte, care îmi dezamorţeşte muşchii tensionaţi. Era atât de bine, încât nici măcar nu mai ţineam seama timpului pierdut, închizându-mi ochii şi relaxându-mă.

Iar apoi uşa băii se deschide brusc.

Încep să ţip înfricoşată, aruncându-mă în cadă, acoperindu-mă cu mâinile.

-Ah, aici erai, zice Taehyung, râzând ca un prost şi întorcându-se cu spatele la mine.

-Ce dracu faci aici? îl întreb, încă şocată de prezenţa lui.

-Nu am voie să vin pe la tine? îmi replică el, cu o voce inocentă, deşi puteam să jur că zâmbea ca un tâmpit, chiar dacă stătea cu spatele la mine.

-Şi să intri peste mine în baie? Ieşi dracu afară!

El oftă enervat, iar pentru o secundă dădu să se întoarcă cu faţa la mine.

-Dacă te mişti un centimetru îţi jur că îţi scot ochii din orbite.

Taehyung începu să râdă haotic, aproape căzând din picioare.

-Bine, bine, disperato. Aştept să termini.

Ieşi din baie, închizând uşor uşa în urma lui.