Idolul meu

26

Am ajuns în faţa clădirii, unde mii de fani înnebuniţi urlau şi scandau numele băieţilor. Cei cu bilete intrau înăuntru, cei fără se smiorcăiau afară, disperaţi şi întristaţi. Ne pregăteam să coborâm, însă şoferul dădu colţul, conducând în spatele clădirii. Ne uitam toţi unii la alţii, întrebându-ne ce se întâmpla.

Deodată, geamul fumuriu care ne separa de partea din faţă a limuzinii coborî, şoferul vorbindu-ne calm şi clar într-o engleză destul de bună:

-O să intraţi prin spate, ca să ajungeţi în culise, ne-a explicat el, oprind motorul şi aşteptând să ieşim, pentru a putea pleca de aici.

Am murmurat toţi un „mulţumesc" şi am coborât din maşină.

Nici nu am apucat să ne uităm prin jur căci uşa clădirii se deschise, Taehyung privindu-ne cu un rânjet de toată frumuseţea.

-Aţi ajuns! Perfect! Intraţi!

I-am lăsat pe prietenii mei să intre primii, eu rămănând ultima. Când am închis uşa în urma mea, Taehyung mă smuci de braţ şi mă prinse într-o îmbrăţişare atât de strânsă încât puteam să jur că mi-am auzit coastele zvâcnind.

-Auch! m-am plâns eu, însă strânsoarea parcă se înteţi, nicidecum să slăbească.

Am stat aşa câteva minute, când, în sfârşit, el îmi dădu drumul. Mă sărută, făcându-mi picioarele să se înmoaie, însă el mă prinse din nou de braţe, ţinându-mă pe poziţie.

Se retrase şi se uită la mine arzător, de parcă avea febră.

-Eşti bine? l-am întrebat, punându-mi mâna pe fruntea lui.

-Nu, nu, nu, nu pune mâna! zise el, lăsându-se pe spate, în aşa fel încât să nu-l pot atinge.

Mi-am retras mâna şi mă uit la el apoi mă holbez la propria-mi palmă şi la stratul de fond de ten care mi-a rămas imprimat.

I-am arătat palma, ridicându-mi întrebătoare o sprânceană.

-Şi eu care nu voiam să mă machiez ca să fiu naturală.

El oftă, uitându-se exasperat la mine.

-Andreea, pot să explic...

Am început să râd atât de tare încât m-am apucat de braţul lui ca să nu cad pe jos.

-Doamne, am reuşit eu să îndrug, ştiu că trebuie să vă machiaţi pe scenă şi chestii de genul... dar expresia ta... zici că ai cine ştie ce secret de stat pe care abia acum te-ai hotărât să mi-l divulgi...

Începu şi el să râdă şi mă luă de după umăr, trăgându-mă după el pe hol.

-Da, bine, bine, hai să mergem în culise.

Am intrat într-o încăpere al cărei miros era încărcat de parfumuri scumpe, amestecate şi încercate de diferiţii membri ai staffului BTS. Machiajele şi costumele erau răsfirate prin cameră, iar băieţii stăteau tolăniţi pe scaunele din faţa oglinzilor uriaşe, cântând, râzând şi glumind.

Prietenii mei erau deja acolo, stând retraşi într-un colţ, pe canapea, discutând însufleţiţi despre concert, probabil, iar când eu am păşit în încăpere, toţi începură să mă strige din toate părţile, în special amicii lui Taehyung.

-Gata, gata, am înţeles, vă bucuraţi să mă vedeţi deşi au trecut doar câteva ore de când nu ne-am mai văzut, am spus eu, răzând şi dându-mi ochii peste cap.