Idolul meu

24

        

Am început să mă zbat, dar era zadarnic. Nu îmi dădea drumul, iar strânsoarea lui de fier mă sufoca, slăbindu-mă din ce în ce mai mult. Am încercat să ţin gura închisă, dar limba lui îşi forţă drumul până în gura mea.

Nu m-am simţit niciodată atât de dezgustată şi invadată. Lacrimi de frustrare mi se prelinseră pe obraji, iar ochii erau strânşi, fiindu-le prea frică să rămână deschişi, ştiind deja ce aveau să vadă. Chipul lui frumos, dar rece şi viclean, fără resentimente şi plin de răutate. Era un psihopat.

Iar eu ajunsesem din nou pe mâinile lui.

Sărutul, ce avusesem senzaţia că durase o eternitate, fu întrerupt brusc de Maria, Denisa şi Jimin.

Jimin îl smuci în spate pe Claudiu, privindu-l arzător şi şoptindu-i cuvinte dure, iar fetele mă luară în braţe, spunându-mi vorbe liniştitoare, menite să mă calmeze.

Dar nu eu eram cea care trebuia calmată.

Taehyung, reuşind să se desprindă de prietenii lui, înaintă spre centrul cercului, având o expresie atât de furioasă şi înflăcărată pe faţă, încât toată lumea împietrise, paralizaţi de focul din ochii lui.

Trecu pe lângă mine, nebăgându-mă în seamă, iar eu îi privesc rănită spatele, dându-mi palme mentale pentru că acceptasem jocul acesta stupid şi idiot şi mi-am promis mie însămi că nu am să mai beau niciodată.

Jimin încă îl mai ţinea pe Claudiu de braţ, însă, văzându-i determinarea lui Taehyung, îi dădu drumul, Claudiu stând drept în faţa iubitului meu, având o expresie mândră şi încrezută pe chip, arătându-şi adevărata faţă.

Îşi atinsese scopul. Venise doar ca să mă bulverseze pe mine, să mă ia peste picior, să mă rănească pe mine din nou, dar şi pe cel pe care-l îl preferasem în detrimentul lui.

Taehyung se opri la câţiva centimetri depărtare de el, iar Claudiu îi zâmbi batjocoritor.

Brusc, Taehyung îşi ridică pumnul şi-l lovi deodată pe Claudiu, făcându-l să se clatine şi, într-un final, să cadă grămadă pe podea.

Maria şi Denisa ţipară speriate, iar Adrian şi Andrei încercară să intervină pentru prietenul lor, dar Namjoon şi Yoongi le tăiară calea, dând din cap în semn că nu îi vor lăsa să-l apare pe Claudiu.

Taehyung se aplecă, privindu-l cu nişte ochi plini de venin şi înflăcăraţi, şi îi zâmbi dulce, deşi în spatele acelui zâmbet el fierbea mocnit.

-După ce că eşti un jeg infect, te-am lăsat să stai în casa mea. Ai mâncat aici, ai dormit aici, te-ai distrat aici şi tu asta faci?

-Frate, calmează-te, e doar un joc, ce dracu..., zise Claudiu, adoptând o mină inocentă şi frecându-şi bârbia, rămânând în continuare pe podea, cu Taehyung ameninţător de aproape de faţa lui.

Taehyung râse. Un râs sec, cinic, sarcastic. Un râs ce ar fi făcut lacurile să îngheţe.

Deodată, expresia i se întunecase şi îl apucă de pieptul cămăşii pe Claudiu, cu ambele mâini, ridicându-l uşurel, cât să-l ţină cu faţa cu maxim 2 centimetri depărtare de a lui.

-Cine dracu vorbeşte despre joc? şopti el pe un ton jos şi răguşit, arătând de parcă mai avea puţin şi-l omora.

-Ce...ce vrei să zici? întrebă Claudiu, iar frica începu să-i apară în ochi, aruncând o ocheadă fugitivă la mine, dându-şi seama că-l turnasem.

Taehyung îl zgâlţâi deodată, atrăgându-i atenţia înapoi la el.

-Ah? Ce? Credeai că nu ştiu? Credeai că o să faci să tacă pentru tot restul vieţii ei şi că vei putea să profiţi de ea în continuare? Trezeşte-te, rahatule!