Idolul meu

14

Într-un sfârşit, reuşim să intrăm în restaurant, prin uşa din spate. Văzându-ne plecaţi, fanele s-au hotărât să intre şi ele la petrecere, deşi suspinau dezamăgite că membrii BTS nu mai puteau fi văzuţi.

Imediat ce ajungem într-o încăpere spaţioasă, plină de scaune, oglinzi şi produse cosmetice plus diferite costume, mă retrag din braţele lui Taehyung, deşi el părea destul de supărat că făcusem asta.

3 fete intră în cameră, iar băieţii le salutară politicoşi, de parcă le ştiau deja.

-Sunt fetele care ne fac machiajul şi ne aleg ţinuta, îmi şopti Jimin, aplecându-se spre mine, observându-mi privirea confuză.

Am dat din cap în semn că înţelesesem, iar ei se aşază pe scaunele din faţa oglinzilor, răzând şi glumind, ca de obicei. Jungkook începe să cânte, iar Jimin îi dă un pumn în umăr zicându-i să se oprească că-i sparge timpanele. Pufnesc uşor la comentariul lui, ştiind de fapt cât de bine cântau toţi, iar tachinările lor păreau foarte deplasate.

Dar aşa era când aveai prieteni.

Taehyung se băgă şi el în seamă cu ei, răzând şi maimuţărindu-se, afişându-şi zâmbetul acela pătrăţos, specific lui.

Evit să mă uit la el, însă uneori mai prindeam contact vizual prin oglindă, iar eu îmi feream repede privirea. Nu-mi spuse nimic.

Deodată uşa se deschise, iar o fată înaltă şi frumoasă intră, dându-şi părul lung pe spate, iar ochii începură să-i strălucească la vederea băieţilor veseli.

-Mulţumesc că aţi venit la ziua mea! zise ea, făcând o plecăciune elegantă.

-Mulţumim că ne-ai invitat! spuseră ei, ridicându-se şi făcând o plecăciune în return.

Le zâmbi radioasă, iar apoi privirea ei căzu pe mine.

-Tu ce cauţi aici?!

Îmi acopăr ochii cu palma, nevrând să o mai privesc. Ah, era atât de stânjenitor.

Jimin mă prinse de mâna cu care îmi acoperam faţa, şi mă ridică de pe scaun.

-Ai spus că puteam să ne aducem prietenii. Şi ni i-am adus.

Tonul lui era inocent şi sincer, de parcă nu ştia că Ae Cha nu mă suporta şi nu mă voia la petrecerea ei.

Prinsă în dilemă, ea nu mai comentă nimic şi le ură succes la prestaţie, ieşind afară în mod silenţios.

Jimin îmi eliberează mână, iar eu mă aşez înapoi pe scaun, oftând.

Nimeni nu spuse nimic pentru câteva minute. Iar apoi Taehyung se mişcă în timp ce era machiat de o fată scundă, făcând-o pe aceasta să-l certe înfocată. Toţi începură să râdă, iar Taehyung zâmbi ca un idiot, cerându-şi scuze întruna.

După ce erau gata de spectacol, fetele plecară, luându-şi la revedere de la băieţi, iar aceştia făcură o plecăciune, mulţumindu-le pentru munca depusă.

Jimin se aproprie de mine, iar eu mă ridic, văzându-i pe toţi cum pleacă din încăpere.

Taehyung îmi aruncă o privire rapidă şi ieşi şi el, urmându-i pe restul.

Jimin observă schimbul de priviri, şi îşi îndreptă ochii înspre ai mei, având o expresie exasperată.

-Nu vă mai suport! Vorbiţi pentru numele lui Dumnezeu! Taehyung se comportă de parcă a venit la înmormântare! Dacă aşa o să vă comportaţi, mai bine sărutaţi-vă şi gata!