În Căutarea Fericirii

5

Restul săptămânii a trecut destul de repede și surprinzător, la orele de dans Hero nici măcar nu m-a mai privit. Am început să compunem coregrafia și la orele de canto am primit partiturile pe care va trebui să le modificăm pentru a se potrivi cu personalitatea și vocea noastră. Nu am mai apucat însă să o văd aproape deloc pe Clara. Din câte am văzut programul ei e mult prea aglomerat, iar lecțiile de chitară pe care le predă unor copii dintr-un centru din apropierea campusului îi ocupă aproape tot timpul. Mi-e dor de ea așa că astăzi i-am spus că nu-mi pasă cât de obosită va fi după cursuri, trebuie să vină la mine în cameră și să vorbim așa cum o făceam acasă, ore în șir cu două cutii de înghețată și muzică pe fundal.

Pe Lucas abia de l-am mai văzut de când l-am surprins certându-se cu Hero, iar când l-am întrebat despre ce vorbeau a devenit agitat și mi-a zis să îmi văd de treaba mea. Și asta am și făcut. Nu am mai vorbit cu el deloc de atunci si ne-am evitat pe cât posibil.

E vineri după-amiază și, ca de obicei, după cursuri merg la magazin și încep să îmi caut de treabă când simt cum telefonul îmi vibrează în buzunarul din spatele blugilor. Îl apuc și aproape că încep să plâng când văd numărul mamei care mă sună. Nu ezit și răspund imediat încercând să nu îmi las vocea să îi arate cât de dor îmi este de ei.

- Alo, mamă?

- Resa? Iubita mea, ce faci? întreabă și pot să îmi dau seama că e la fel de emoționată cum sunt și eu, poate chiar mai tare.

- Bine, aranjam niște lucruri la magazin. Dar tu ce faci? o întreb în timp ce îmi rotesc o șuviță de păr în jurul degetului.

- Noi suntem bine, ne e dor de tine draga mea. Te-ai acomodat bine? Cum sunt colegii? se grăbește să îmi pună atâtea întrebări încât mi se pare ciudat că e atât de calmă, având în vedere înverșunarea pe care o avea când mi-a spus că nu vrea să am de-a face cu muzica.

- Da, chiar e totul foarte bine. Cursurile sunt destul de ample și sunt o mulțime de studenți talentați, dar încerc să nu mă las intimidată, spun și râdem amândouă la unison.

Îmi povestește despre ce am lăsat acasă și ce fac toți ceilalți, iar eu văd că Linsday, managera, se apropie și îmi face semn că vrea să discute ceva cu mine așa că îmi iau la revedere de la mama și devin puțin agitată când văd pe fața ei că mai are puțin și o bușește plânsul.

- E totul în regulă Linds? întreb și mă apropii de ea încercând să o calmez.

- Nu. Chiar nu e în regulă nimic. Am fost anunțată acum 10 minute de proprietar că astăzi la ora șase va veni aici cineva pentru o sesiune de autografe și avem mai puțin de două ore să pregătim locul ăsta pentru o mare de oameni, iar eu nu știu în ce parte să o apuc, vorbește atât de repede încât mă chinui să o înțeleg și îi dau un pahar cu apă când o văd că se dezechilibrează.

- În primul rând eu zic să te calmezi pentru că sunt eu aici și n-o să te las să faci totul singură, o asigur, iar în al doilea rând spune-mi măcar cine vine și de ce am fost anunțați așa de târziu, continui eu după ce o văd că îi revine culoarea în obraji.

- Nici eu nu știu ce s-a întâmplat, spune și își ia telefonul butonând ceva apoi mi-l întinde. Se pare că acum două zile ar fi fost primit un e-mail în care eram anunțați de chestia asta, iar cineva l-a șters după cum poți vedea și singură. Nu e nimic acolo, iar când m-a sunat proprietarul să mă întrebe dacă suntem gata era să leșin. I-am explicat dar nu a vrut să audă și a zis că dacă nu e totul gata până la ora șase o să zbor de aici, spune printre lacrimi, iar eu mă simt de parcă aș fi în locul ei.