În Căutarea Fericirii

10

Simt că mă sufoc, iar căldura care îmi acaparează corpul devine exagerată. Încerc să mă mișc, dar sunt țintuită locului de o mână grea care îmi înconjoară talia. Deschid ochii buimacă și cu o durere de cap insuportabilă mă uit în jur încercând să îmi dau seama unde sunt și ce s-a întâmplat aseară. Îmi aduc aminte de încăierarea dintre cei doi nebuni pe care abia i-am întâlnit și că a trebuit să distrug un dulap ca să îi opresc.

Un nod mi se pune în gât când dau cu ochii de trupul liniștit al lui Noah care zace cu fața îngropată în părul meu. Arată liniștit și are un zâmbet subtil care mă face să uit ce s-a întâmplat. Adică o să fii genul ăla de fată? Revino-ți! mă ceartă conștiința și dau să mă ridic, dar îl văd cum se foiește și își deschide ochii încă zâmbindu-mi.

- Bună dimineața, spune calm și își plimbă privirea pe chipul meu, iar eu mă forțez să nu îi întorc gestul.

Încerc să mă retrag din strânsoarea lui, dar mă strânge și mă oprește încruntându-se.

- Ce s-a întâmplat?

- Nimic, dar trebuie să plec, mint eu.

- Ești una dintre cele mai jalnice mincinoase, să știi. Râde și mă trage mai aproape. Hai spune-mi ce e cu tine, te rog.

Mă roagă? Bine, e clar nebun de legat. Într-o zi e nesimțit și agresiv, iar în următoarea parcă s-a pocăit.

- Ce s-a întâmplat aseară? întreb și strâsoarea se întețește. Îi simt încordarea, dar nu am de gând să o las baltă.

- Idiotul de Derek s-a băgat în treburile mele și avea nevoie de o lecție, scuipă cuvintele și nu pot să nu mă amuz când văd cât de tare seamănă cu fratele lui.

- Și care era acea treabă pe care ți-a stricat-o? întreb și ridic o sprânceană când văd cum se emoționează și obrajii îi devin roșiatici.

- Nu e important asta.

Îmi schimb starea de spirit instant când aud că nu sunt importantă pentru el și chiar dacă știu că exagerez nu mă pot abține să nu mă enervez și încerc să plec de lângă el, fără succes însă.

- Bine, tu erai treaba, spune învins, iar eu zâmbesc triumfător. Voiam să te ajut să fii iarăși acceptată la facultate din moment ce ai un talent uimitor, dar el s-a băgat și mi-a luat-o înainte.

Mă crispez când aud iarăși că tot ce s-a întâmplat a fost un concurs ca să vadă cine mă poate ajuta primul, dar în același timp mă simt flatată că ambii și-au dorit să facă gestul ăsta pentru mine.

- Deci acum îmi spui ce ai pățit? mă întreabă, iar eu încerc să par că nu știu despre ce vorbește, dar nu pare să se lase păcălit.

- Eu doar.. mi-e dor de mama și de tata... spun și nu mint.

Mi-e dor de ei, dar nu e singurul motiv pentru căderea mea nervoasă, însă el nu trebuie să afle asta. Se mulțumește cu răspunsul meu, apoi continuă să mă analizeze fără să scoată niciun sunet.

- Care e treaba cu tine și cu holbatul? Faci asta de când ne-am cunoscut.

- Ești foarte frumoasă, spune și simt cum inima mi-o ia la trap imediat. Nu mă pot abține să nu te analizez și să îți memorez fiecare trăsătură. Mă înnebunești, spune și face ochii mari odată cu mine când își dă seama ce tocmai a scos pe gură.

Îmi dau seama din stânjeneala lui din următoarele secunde că ceea ce a spus nu era ceva ce eu trebuia să aflu, dar asta nu poate decât să mă facă să tremur și să respir sacadat din cauza emoțiilor care m-au cuprins. Pieptul mi se ridică mult prea repede și mă bucur că azi port sutien pe sub maioul alb, care e din nou ud din cauza căldurii care m-a acaparat.