În Căutarea Fericirii

16

- Acum câteva săptămâni bune a apărut, prin împrejurimi, un grup de adolescenți care au făcut câteva curse și au câștigat de cele mai multe ori. Am zis să le dau o șansă și să îi chem la un pahar, iar după vreo două băuturi o fată brunetă a început să își dea drumul la gură.

Clara... Tot ce spune nu pare să îl afecteze în vreun fel și nu îl condamn, nu e problema lui cine trădează pe cine, dar pe mine mă face să îmi ies din minți atitudinea asta pasivă.

- Mi-a spus că are o prietenă care a făcut ravagii la cursele ilegale din New Jersey și că nimeni nu a putut vreodată să o bată în vreo cursă. Tot ce mi-a povestit despre ea, adică despre tine, m-a făcut să îmi doresc să te cunosc și să mă conving că ești atât de specială cum am auzit.

Mai face o pauză scurtă pentru a-și clăti gura cu alcoolul din pahar, iar eu simt cum fierea mi se urcă în gât.

- Le-am propus să mă ajute să te aduc aici și pentru niște bani în plus ce nu fac adolescenții, râde ironic. Băieții au fost de acord să ia puțină bătaie și au zis că sigur vei vrea să îi ajuți.

Capul mi se învârte și am nevoie de toată forța din lume să îmi rețin lacrimile. Toată tărășenia asta și minciunile doar ca să vin aici să concurez la o nenorocită de cursă. Iar eu ca o proastă am căzut exact în capcana lor și am venit să repar greșelile unui om pe care abia de îl cunosc. Îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții și dacă aș fi singură probabil că aș face-o, dar tot ce mai sunt în stare să fac e să mă ridic și mă îndrept spre ușă.

Mâna lui Max mă prinde de umăr și mă întoarce spre el și în mod normal aș protesta sau aș spune ceva, dar acum sunt lipsită de vlagă. Mi-e rușine și mă simt umilită de propria-mi naivitate.

- Theresa tu chiar ești specială, spune și mă trage spre geamurile imense care dau către pistă. Uită-te doar puțin la toți cei de acolo. Toți sunt niște amatori, niște adolescenți plini de hormoni care vor să simtă puțină adrenalină, dar nici măcar unul nu știe ce caută aici cu adevărat. Dar tu.. tu emani siguranță la volan și pentru prima dată în zece de ani de când am creat locul ăsta m-am simțit amenințat de cineva pe pista aia.

Tonul îi e oarecum agitat și încearcă să mă convingă că aici e locul meu, dar asta e imposibil. Nu mai aparțin lumii ăsteia și dacă am fost odată parte din lumea curselor nu înseamnă că trebuie să mă întorc aici.. nu-i așa?

Mă întorc spre el și îi citesc în ochi disperarea de a mă convinge să rămân cu el, dar nu pot. Locul meu nu e aici. Nu mai e..

Îl rog din priviri să îmi de-a drumul mâinii, iar el se conformează și pășesc alene spre ușă, dar mă opresc când ajung în fața ei. Vocea tremurată care umple spațiul mă cutremură și aproape că îmi vine să mă răzgândesc atunci când Max începe să vorbească.

- N-ai decât să fugi, să fugi de cine ești cu adevărat, și să te mulțumești cu viața ta din afara pistei, dar amândoi știm că niciodată nu vei putea scoate din tine plăcerea pe care o simți la volan. Niciodată nu vei putea renunța la ce te face să fii tu însuți și nu vei putea scăpa de setea de viteză. Nu tu ai ales asta, ci ai fost aleasă special ca să trăiești așa, căci, draga mea Theresa, tot ce e aici, tot ce tu urăști, e de fapt pasiunea care te ține vie și care te definește ca om. Ești făcută în întregime pentru asta și o știi bine.

Plâng. Plâng de-a binelea când Max mă ține în brațe și mă strânge la pieptul lui, iar creierul meu refuză să mai funcționeze normal. Tot ce mi-a spus.. nu reușesc să îmi dau seama dacă are dreptate sau nu, însă de un lucru sunt sigură. Aici mă simt mai acasă decât m-am simțit în orice loc de până acum. Îmi vine să urlu și să izbesc tot ce prind în mâini, iar disprețul pe care îl simt față de cei care m-au ademenit aici e inimaginabil, dar chiar și așa, legătura mea cu tot ce înseamnă curse e acolo și nu a plecat niciodată.