În Căutarea Fericirii

11

Parcă am dormit cinci minute, dar emoțiile mă fac să mă simt foarte energică și stresată în același timp. E doar ora șapte și mai am două ore până încep primul curs, dar nu mai pot suporta să stau aici și să mă gândesc la ce voi face la cursuri, mai ales că nu am fost la marea majoritate. Am vorbit deja cu Lucas să îmi dea notițele lui, dar mi-a spus că nu se duce decât la examene așa că va trebui să mă mulțumesc cu cerșitul de pe la colegi.

Mă bag în duș, dar nu am răbdare să stau aici ca de obicei așa că după cinci minute ies și mă poziționez în fața oglinzii. Îmi aplic un strat subțire de fond de ten, puțin fard și rimel și îmi conturez obrajii, apoi iau placa și îmi îndrept părul. Sunt mulțumită de rezultat, iar fardurile mă fac să par mult mai sigură pe mine decât sunt cu adevărat, iar astăzi ăsta e obiectivul meu principal. Mă întorc în cameră unde Lucas doarme sforăind și îmi iau o fustă cu talie înaltă neagră, un pulover crem și o pereche de botine, apoi merg în baie să le pun pe mine. Deja de prea multe ori s-a intrat peste mine când mă schimbam și nu vreau ca cei de pe aici să creadă că o fac intenționat. Plus că nu cred că m-aș mai simți la fel de comod dacă aș ști că mă întâlnesc cu cineva după ce m-a văzut în lenjerie, exact cum mi s-a întâmplat și cu Lucas. Mă simt puțin prost când îmi aduc aminte de dățile în care m-a găsit așa și obrajii mi se înroșesc la gândul ăsta.

Îmi verific telefonul și observ că se anunță și niște ploaie pentru azi așa că până la urmă îmi iau și o pereche de ciorapi negri groși ca să nu îngheț, apoi îmi îndes în geantă cărțile și ies din cameră. Holul e liber de parcă sunt singură în locul ăsta. De fapt, aproape tot campusul e gol și mă întreb dacă nu cumva am încurcat zilele sau dacă nu s-a dat liber azi, dar când trec pe lângă ceasul imens din curte și văd că e doar ora opt realizez că majoritatea studenților abia se trezesc la ora asta.

Intru în cafeneaua universității și după ce îmi iau o cafea mă așez la o masă de lângă geam și îmi scot manualul de istorie a muzicii încercând să mă concentrez, dar gândul îmi fuge la orice alt lucru mărunt. Expir zgomotos când îmi dau seama că nu o să pot reține nimic, după care iau telefonul și văd un mesaj de la Harry.

„Deja ai uitat de mine?" Zâmbesc și mă simt oarecum prost pentru că nu i-am mai scris de când am ajuns aici, dar cu toată nebunia cu Derek și Noah am uitat complet. Noah... Oare ce face? Mă întreb ce cursuri studiază sau dacă și el se trezește atât de devreme ca să fie sigur că nu întârzie la cursuri. Doamne Dumnezeule Theresa ce-i cu tine? subconștienul mă avertizează că nu mă gândesc unde trebuie așa că îi răspund lui Harry după care îmi bag în geantă manualul și rămân în față doar cu paharul de carton pe jumătate gol deja.

„Niciodată. Mi-e dor de tine. Cum mai ești?"

„Mai bine, abia aștept să vin acolo pentru spectacol și să te văd"

La naiba! Exercițiul de final de semestru.. Am și uitat de el, dar oricum cel mai probabil nu aș mai avea voie să particip din moment ce mai sunt două săptămâni până la prezentare. Totuși n-ar strica măcar să încerc să vorbesc cu domnul Grass, poate totuși e dispus să mă lase să revin în vechea mea grupă.

Îmi pun geanta pe umăr și iau paharul cu restul de cafea grăbindu-mă spre ieșire, dar mă izbesc de un trup fragil și aproape cădem amândouă. Spre norocul meu cafeaua e încă la locul ei mulțumită capacului.

- Îmi cer scuze, nu te-am văzut, încep să vorbesc repede și mă duc spre fata șatenă care se sprijină de geamul de sticla de la intrare, dar amuțesc atunci când Zoey îmi zâmbește mult prea fals și mă analizează din cap până în picioare.