În Căutarea Fericirii

44

Ultimele minute din ședință sunt în ceață căci singurul lucru pe care mi-l aduc aminte e că prezentarea lui Derek m-a făcut să îl studiez de parcă l-aș fi văzut pentru prima dată. Totuși, e pentru prima data când îl privesc în felul ăsta și nu mă pot întreba cum naiba de până acum nu am fost atentă deloc la el.

Fiecare mișcare pe care o face îi scoate corpul și mai bine în evidență, iar zâmbetele scurte pe care mi le aruncă în mijlocul discursului sunt atât de copilărești și în același timp mă fac să roșesc precum o adolescent de clasa a zecea.

Zborul nostrum către New York a fost anulat pe ultima sută de metri căci avionul a avut un accident pe pistă, dar asta n-a fost o problem căci Derek a cerut să ni se aloce un avion privat din bugetul companiei. Am tot încercat să îi spun că putem reprograma ședințele și să plecăm peste două zile, dar n-am avut cu cine vorbi.

Închid fermoarul valizei și trag aer adânc în piept atunci când fiecare mișcare îmi e atent urmărită de Hero. Stă pe patul meu privindu-mă în liniște, iar eu mă simt atât de prost pentru că sunt atât de entuziasmată să plec și să uit pentru puțin de casă.

- Ești sigură că nu vrei să vin și eu?

Vocea îi e oarecum rece și mă simt de parcă mă testează cu întrebarea asta. Mi-aș fi dorit sincer să vină, iar în primă instanță chiar aș fi acceptat, dar acum nu vreau decât să scap de incertitudinea asta din sufletul meu.

N-am nici cea mai mica idee de cum s-a ajuns aici. Mi-e aproape imposibil să mă cred în stare să simt ceva pentru doi bărbați simultan, dar e adevărul. Prezența lui Hero îmi face bine și mă simt fericită când e aici, dar prezența lui Derek e ca un uragan pentru mine. De fiecare data când rămân singură cu el stomacul mi se strange, gâtul mi se usucă, iar mâinile îmi tremură necontrolat și cel mai dubios mi se pare că până acum n-am avut niciodată reacțiile astea în preajma lui. Da, atingerea lui a fost dintotdeauna singura care a reușit să mă liniștească, iar prezența lui mă face să uit de orice încă de când l-am cunoscut, dar acum? Acum totul e mai intens de zece ori și asta mă termină.

- Da, oricum n-o să am prea mult timp liber din cauza ședințelor, mint.

Mint. Mint pentru că tot ce mi-a spus Britney m-a convins într-un fel să văd ce se întâmplă dacă o săptămână sunt doar eu și Derek.

- Și de ce trebuie să vină și el?

- Serios? Aceeași poveste iar?

Se încruntă și îi pot vedea încordarea. Abia se abține să nu izbucnească și dacă ar putea s-a împacheta pe el și ar fi primul în avion. Dar sincer nici nu vreau să vină. Am nevoie de puțin spațiu ca să îmi dau seama și de ceea ce simt pentru el.

Bunica îmi spunea întotdeauna că în momentul în care te îndrăgostești de două persoane, ar trebui să îl alegi întotdeauna pe al doilea. Dacă îl iubeai pe primul nu te-ai fi îndrăgostit niciodată de al doilea. Iar acum vreau să îmi dau seama dacă mă îndrăgostesc pe bune sau dacă doar am petrecut puțin prea mult timp cu Derek.

Două ore durează până termin să fac bagajul și să ajungem la aeroport, iar atunci când avionul se ridică de la sol și văd în urmă silueta lui Hero mă simt... ușurată.

- Emoționată?

Glasul lui Derek îmi atrage atenția și mă întorc spre el doar ca să îl văd cum îmi zâmbește.

- Sincer? întreb li fac o pauză pentru că eu nu mă refer deloc la firmă când răspund. Foarte, expir cu greutate cuvântul.

Timpul se scurge parcă la viteză dublă atunci când discuția cu bărbatul de lângă mine ajunge de la avocați, la jungle și apoi la familie.

Lacrimile îmi inundă obrajii când mărturisesc cu voce tare cât de tare mă doare absența părinților din viața mea, dar n-am puterea sub nicio formă să stau în prezența lor sau să îi iert pentru ce mi-au făcut. E practic imposibil să îți bați joc de propriul copil și să îl păcălești că ești mort doar pentru că afacerile nu merg bine.

Mâna lui Derek îmi atinge atât de delicat obrazul ca să îmi îndepărteze lacrimile, iar ochii blânzi mă privesc atât de drăgăstos încât un geamăt îmi scapă atunci când se apropie de mine la doar câțiva centimetri de buzele mele și sunt aproape sigură că o să mă sărute, dar nu are timp să facă pentru că vocea disperată a pilotului se aude clar și răspicat atunci când ne zguduim.

- S.O.S, ne prăbușim. Repet. Ne prăbușim.

Apoi totul e în ceață până când, în final, sunt cuprinsă de întuneric.

***