În Căutarea Fericirii

35

Dimineața următoare mă găsește morocănoasă și nici măcar ceașca de cafea pe care o tot învârt între degete nu are efect asupra mea. Toată noaptea m-am foit și i-am visat când pe Noah, când pe Hero. Fiecare vis era diferit, dar în esență era același: indiferent de ce discuție aveam ajungeam toți trei împreună și totul se sfârșea cu ei doi încăierați și cu mine plângând și țipând la ei să termine, dar fără efect. Mi-e teamă de momentul în care ne vom întâlni toți trei, evident dacă asta se va întâmpla vreodată, dar sunt convinsă că dacă aș discuta pe rând cu fiecare ar găsi o cale să mă mintă și chiar m-am săturat de prostia asta. Ce s-a întâmplat cu Demi a fost o copilărie și nu-mi vine să cred că nici după atâta timp nu sunt destul de raționali încât să accepte că ambii au greșit.

Oftez exasperată când văd că ceasul cuptorului indică deja ora șapte și arunc restul de cafea în chiuvetă, apoi îmi legăn șoldurile către baie. Fac un duș rapid și mă machiez puțin mai mult decât de obicei ca să acopăr cearcănele proeminente de sub ochi, apoi aleg din dulap o rochie albă scurtă, model cloș, pe care o asortez cu o pereche de stiletto crem. Îmi trec ondulatorul prin părul castaniu de câteva ori, dându-i o formă cât de cât decentă și după o ultimă privire în oglindă ies din casă și mă îndrept grăbită spre parcare.

Temperaturile au început să mai crească în ultima vreme și asta nu poate decât să mă bucure pentru că urăsc frigul din tot sufletul. Dacă urșii pot hibera iarna, noi de ce trebuie să fim activi și să îndurăm gerul?

Dau drumul radioului în surdină și zâmesc atunci când aud cum Michael Dornan face farse oamenilor atât de dimineață, iar când un bărbat îl înjură colorat nu-mi pot abține râsul. Activitatea preferată a oamenilor în zilele de marți la ora opt este clar somnul și sincer și eu aș fi nervoasă dacă un dobitoc m-ar suna și mi-ar întrerupe somnul doar ca să mă întrebe când am făcut ultima oară sex.

Inevitabil subiectul ăsta mi-l aduce iarăși în minte pe Hero și îmi ling buzele atunci când îmi aduc aminte cum îmi șoptea lucruri vulgare la ureche atunci când mă pătrundea în toiul nopții, doar ca să se asigure că nu voi fi stresată la birou. Știu că astea erau pretexte stupide, dar nu mă deranja să profit de ele ca să îl las să mă alinte așa cum doar el știe, iar acum fiecare imagine cu noi doi în patul meu îmi încețoșează și mai tare judecata. Aproape că dau dracului totul când ridic telefonul de pe scaunul de lângă mine ca să îl sun să văd ce face, dar îmi revin și îl închid de tot înainte să îl arunc în geantă.

Trece aproape o oră până parchez în sfârșit în fața firmei și înjur în barbă fiecare semafor care m-a ținut în loc. Pășesc hotărâtă pe holurile clădirii impunătoare și salut câțiva angajați în treacăt, apoi alerg spre lift înainte ca ușile să se închidă. Josh îmi zâmbește slab atunci când îl salut, apoi mă întreabă câteva detalii despre actele pentru noua clădire pe care a găsit-o.

- Theresa? întreabă după un moment de tăcere, înainte ca liftul să își deschidă ușile.

- Hm? răspund pierdută, în timp ce scotocesc în geantă după oglinda mea minusculă.

- Nu ai vrea să ieși la prânz cu mine?

Vocea îi tremură și obrajii i-au devenit stacojii, iar eu zâmbesc din cauza stânjenelii lui. Pauza pe care o fac și faptul că nu îi răspund îl agită și mai tare și începe să bată câmpii și să se bâlbâie precum un liceean când vorbește iarăși.

- Adică spun că am putea știi tu.. să vorbim de contracte la masă.. adică ar fi mai comod decât la birou.. dar e ok dacă nu vrei.. a fost o prostie oricum.. o să îți aduc alea în birou mai târziu..