Dragostea nu are limite

Capitolul 31

James povestește:

Au trecut câteva zile, de când Amalia a plecat dar și de când Paul nu a mai dat nici un semn. Mai exact nu s-a întors din ziua în care a dus-o pe Amalia la Codrin.
- Domnule? Se aude Ștefan de după ușă.
- Intră, Ștefan.
Acesta intră și se apropie de mine.
- Domnule, încă nu ați aflat nimic?
- Nu, Ștefan. Ceva nu este în regulă. Paul nu s-a întors. Cred că trebuie să fac personal o vizită familiei Rox.
- Nu cred că este o idee foarte bună, domnule. Riscați prea mult. Îmi zice Ștefan.
- Vreau doar să mă asigur că Amalia este bine, doar atât. Vreau... Să știu că e fericită. Ștefan... Îmi este atât de dor de ea... Zic și oftez zgomotos. Regret tot ce i-am făcut. Sincer. Daca aș avea încă o șansă, aș schimba totul.
- I-ați spune cu adevărat ce simțiți? Mă întreabă Ștefan venind lângă mine.
- Deși o doresc atât de mult, nu aș face-o. Nu aș fi căutat-o de la început. Nu m-aș fi băgat în viața ei. Nu aș fi distrus-o! Dar nu am putut să nu o fac. Mama ei a vândut-o, Ștefan! A găsit-o pe stradă și primul lucru pe care l-a făcut a fost să îmi propună un preț! Vreau doar să mă asigur că e acolo și e bine!
- Atunci ar fi bine sa vă duceți, domnule.
- Vino cu mine, Ștefan voi avea nevoie de ajutorul tău!
- Desigur, domnule.

Claudia povestește:

- Dragule nu te-am observat! Ai venit mai devreme. Hai să îți pregătesc să mănânci ceva... Zic și mă apropii să cobor treptele spre bucătărie.
- Claudia, ce se întâmplă aici? Mă oprește brusc, luându-mă de braț.
- Ce vrei să zici cu asta dragule? Nu se întâmplă nimic... Acum hai la bucătărie. Îi zic sperând să înceteze.
- Nimic? Ce căutai în cameră la băiat?
- Scumpule doar l-am verificat să văd dacă este bine deoarece s-a dus mai devreme în pat. Cred că încă îl mai deranjează rănile.
Mă privește pentru o secundă iar apoi coboară treptele spre bucătărie iar eu îl urmez ușurată că am scăpat fără să intre în cameră.

După o oră

Suntem doar noi doi la masă. Eu învârt furculița printre spaghete și din când în când privesc spre holul de la etaj. Stau ca pe ace deoarece e posibil ca din clipă în clipă Codrin să se trezească.
- Crezi că mai este nevoie de Cleo prin preajmă? Am observat că Codrin nu mai este dependent de nimeni.
- ...
- Claudia?!
- Da? Da sigur... Zic trezită ca din transă și îl privesc pe soțul meu cum așteaptă un răspuns din partea mea.
- Unde îți este gândul, draga mea? În ultimul timp ești foarte distrasă.
- Nu este nimic, nu îți fă griji. 
- Voiam să vorbesc ceva cu tine și cred că acum este momentul potrivit. Acum că Codrin este mai bine cred că este cazul să ne ocupăm de actele de divorț.  Îl aud zicând.
- Cum? Dragule, am crezut că am trecut peste asta.
Îi zic și îmi pun mâna peste a lui zâmbind vag.
- Claudia mi-a ajuns! Își retrage mâna și se ridică nervos de la masă. Mi s-a luat de toate tâmpeniile tale! Vreau să știu adevărul despre toate! Ce dracu căuta-i în casa unui străin? Știi bine că din cauza ta a ajuns Codrin așa!
- Iubitule, te rog vorbește mai încet. Îi zic după ce mă ridic de la masă și mă îndrept spre el.
Tresar când acesta aruncă cu farfuria în perete și vine val-vârtej spre mine.
- TU, FEMEIE ȚI-AI BATUT JOC DE ACEASTĂ FAMILIE! DE MINE! DE... DE IUBIREA CE ȚI-O PORT! DE IUBIREA CE ȚI-AM PURTAT-O MEREU...! Strigă și mă izbește de perete apoi îmi cuprinde chipul în ambele palme și mă privește fix. Mă cuprinde panica deoarece nu l-am văzut niciodată așa furios și nu știu ce va face.
- Am încercat să îți ofer totul. TOTUL! Dar nu ți-a fost de ajuns. Eu nu ți-am fost de ajuns! Îți este frică de mine? De ce mă privești așa?
- Victor... Știu că am greșit dar voi face orice să mă poți ierta,  doar nu renunța la mine te rog. Îi zic și încerc să îl sărut dar mă oprește și mă privește dezgustat.
- De când îl cunoști pe acel bărbat Claudia? De când ți-o tragi cu el?
- VICTOR! Țip la el.
- Ce este? Îți este rușine că va auzi Codrin? Lasă-l să audă, ce mamă denaturată are! Strigă iar eu încep să plâng neștiind ce să zic. Tot ce zice el este adevărat. Nu are nici un sens să mai mint acum.
- Te-am înșelat... Victor. El mi-a dăruit atenție  când tu erai plecat și lucruri pe care noi la început nu ni le permite-am iar eu ca o fraieră, am picat.
- Prin asta mi-ai demonstrat că nu am fost paranoic deloc. Toată bănuiala pe care am avut-o... Nu m-am așteptat o clipă de la tine să îmi faci așa ceva. Zice și simt cum acele cuvinte îmi străpung inima ca un cuțit.
- Dacă ai găsi puterea să mă ierți și să o luăm de la capăt...
- Să o luăm de la capăt? Claudia sunt 30 de ani! Nu îi vom putea recupera niciodată!
- Dar măcar pentru Codrin...
- Codrin este băiat mare. Va înțelege motivul.
O ușă se aude cum este izbită  de perete zgomotos iar țipetele lui Codrin și ale lui Cleo se aud tot mai tare.
- TU! Întotdeauna ai avut ceva împotriva ei, împotriva noastră și ce înseamnă toate astea? Zice și o privește pe Cleo.  Ce căuta dezbrăcată în pat cu mine?
- Cum? Zice Victor și se apropie de cei doi.
- Nu știu la ce te referi, dragule. Zic eu încercând să par nevinovată.
- Chiar credeai că sunt atât de prost să cred toată povestea asta?  Unde e Amalia mamă? Țipă nervos la mine. 
- Care Amalia? Despre ce vorbești? Dragule, cred că se agravează lovitura de la cap. Zic și o privesc urât pe Cleo.
- Rămâi cu ea, mamă! Eu am plecat! Zice și se îndreaptă spre ușă.
- Îmi poate spune și mie cineva ce s-a întâmplat aici? Cleo? Zice Victor încercând să îl oprească pe Codrin, în timp ce eu o ațintesc cu privirea pe Cleo, făcându-i semn să nu zică nimic.
- Cleo? Poți te rog să îmi spui ce se petrece aici? O întrebă soțul meu pe aceasta.
- Domnule Rox, vreau să vă spun că nu mai pot continua să am grijă de Codrin. Voi vorbi cu domnul doctor să trimită pe altcineva dacă mai este nevoie. Mulțumesc pentru tot dar eu voi pleca acum. Zice aceasta și se îndreaptă spre ieșire dar din nou Victor o oprește și pe ea.
- Nu asta am întrebat Cleo și știi bine asta.  În momentul acesta am nevoie de un adevăr.
Cleo începe a povesti absolut toate cele întâmplate, de la minciuni până la lovitura de la cap  și culcatul cu Codrin. Din când în când îmi mai aruncă priviri să îmi vadă reacția.
- Doamna Rox, m-a convins să fac toate acestea pentru a fi cu el. Dar a apărut această fată și m-a făcut să realizez că ea chiar îl iubește și ea ar trebui să fie în locul meu.
- Claudia?
- Mamă? Zic Codrin și Victor aproape într-un glas.
- Deci ea chiar a fost aici nu? O întrebă băiatul meu pe Cleo iar aceasta îi face semn că da.
- Atunci unde este? Întreabă Codrin din nou.
- A fost luată de un bărbat. Zice aceasta.
- Nu o pot pierde din nou! Spune Codrin și iese pe ușă cu Victor după el.
- Ești o proastă! Îi zic lui Cleo și ies imediat deoarece îl aud pe Codrin strigând.
- TU!?!