Dragostea nu are limite

Capitolul 24

Amalia povestește :

Mă trezesc din cauza durerii pe care o resimt în zona abdomenului. Îmi pun mâna pe locul de unde vine durerea, dar o retrag rapid și deschid ochii speriată, privind spre stânga mea.
James era așezat pe un scaun, cu capul pe pat și cu mâna pe abdomenul meu. Rămân surprinsă la vederea lui așa. Prefer să nu îl trezesc deși mă doare rana destul de tare din cauza greutății mâinii lui dar îmi i-au gândul de la asta privind prin cameră.
Era o cameră foarte diferită de cea în care am stat până acum. Are flori multicolore la fereste și mobilă roșie cu o oglindă imensă în mijlocul peretelui din fața patului, în care bat razele soarelui și o face să pară atât de luminată. Mă privesc în ea și nu mă mai recunosc, sunt atât de ... schimbată.
Simt mâna lui Derek care îmi mângâie rana, iar asta mă face să îl privesc din nou. Era treaz și mă privea insistent.
- Te-ai trezit... Îmi zice el somnoros.
- Și tu... Îi zic scurt.
- Cum te simți? Mă întreabă îngrijorat.
- Bine. Îi răspund repede.
- Îmi pare rău Amalia, nu ar fi trebuit să te las singură, îmi pare rău că nu am fost aici să am grijă de tine. Îmi zice privindu-mi rana.
- De ce ai facut-o? Mă privește ca și cum nu se astepta la astfel de întrebare din partea mea. De ce îți pasă? Continui eu, iar privirea lui, simt cum mă arde.
- De ce am facut-o? Cum poți întreba așa ceva? Am facut-o pentru că ... Îl văd cum își înghite cuvintele, apoi mă privește urât.
- Vreau să plec de aici. Te rog, lasă-mă să plec.
Auzind asta se ridică în picioare și mă privește tăcut apoi se duce spre ușă. Îmi aruncă o ultimă privire apoi iese.
Ușa se redeschide dupa câteva momente iar eu mă ridic rapid crezând că este el.
- James...!
- Bună ziua domnișoară Amalia, nu sunt  Domnul James, dar el m-a trimis să vă verific rana.
- Stai departe! Cine ești tu? Îi zic și întind mâna spre el dar rana mă face să mă simt slăbită din cauza sângelui care își face apariția prin bandaje.
- Domnișoară Amalia, eu sunt Ștefan, doctorul domnului James, sunt aici să mă ocup,... cât mai repede de tine, sângerezi! Îmi zice în timp ce eu las mâna jos și o pun peste rană.
Nu zic nimic iar acesta se apropie rapid ocupându-se de ea.
Îl privesc și observ că este ceva mai în vârstă decât James. În jur de 45 de ani, dar arată foarte bine pentru vârsta lui. Are părul lung, brunet cu câteva fire albe prins în coadă. Ochii negri și barba foarte bine îngrijită. Îmbrăcat cu un tricou alb prin care se observă trupul bine lucrat și cu o pereche de jeans largi.
- Îmi pare rău... Îi zic în cele din urmă, în timp ce el îmi dezinfecta rana cusută.
- E în regulă. Mă bucur că te pot ajuta. Îmi zice el și îmi zâmbește blând, lăsând la vedere dinții albi și ridurile fine din colțurile gurii.
- De ce ești aici? Îl întreb iar el mă privește ștrengar. Mă refer de ce ești de partea lui James?
- De partea domnului James? La ce te referi? Îmi zice el nedumerit.
- Adică de ce ești în casa asta. De ce ai grijă de mine? Te-a obligat el? 
- Nu m-a obligat nimeni. Sunt doctor, cu asta mă ocup iar el m-a angajat. Îmi zice el pansându-mi cu grijă rana.
- Serios? Tocmai aici ? Și de cei zici îi ,,Domnul" când el ar trebui să îți spună ție așa. Îl întreb curioasă.
El mă privește ciudat și îmi dau seama că am mers c-am departe cu întrebările mele.
- Îmi pare rău... nu am vrut să fiu nepoliticoasă, dar am nevoie de ajutorul tău. Vreau să mă ajuți să plec de aici.
- Știi? Domnul James... Zice și pune accentul pe ,, Domnul". Nu este atât de rău precum pare. Trebuie doar să ai răbdare cu el. Nu s-a mișcat de lângă tine de când ai fost rănită. Nu l-am văzut niciodată să fie atât de atașat de o persoană și crede-mă îl cunosc de când era mic. Singura persoană pe care a iubit-o, a fost mama lui, Selin. A iubit-o până în momentul când... Cred că mai bine nu ai ști.
- Te rog, continuă îi zic zâmbind ușor.
- Tatăl Domnului Derek, avea aventuri cu alte femei. Ea era conștientă de asta și îi reproșa mai mereu, dar când a început să le aducă și acasă, Selin nu a mai rezistat și a încercat să plece împreună cu Domnul James iar el nu a suportat ca singurul lui copil să îi fie luat, așa că a ucis-o cu sânge rece. Cel mai dur lucru este că Domnul James a fost martor la toată întâmplarea. A cerut apoi oamenilor lui să scape de trupul ei undeva prin pădure. Dar eu nu am suportat acel gând așa că în aceeași noapte am fost, am căutat-o și am găsit-o.
Face o pauză, trage o gură de aer apoi continuă.
- Sărmana era legată de un copac dezbrăcată. Voiau să pară că a fost violată și lăsată baltă, nemernicii ! Am luat-o și am îngropat-o la cea mai frumoasă biserică pe care am găsit-o într-un sat pe care îl știu doar eu. Era o femeie foarte frumoasă și foarte blândă. Nu merita să i se întâmple așa ceva! După moartea lui Selin, nu a avut nici o remușcare, nu i-a mai păsat de nimic nici măcar de singurul lui copil, din contra voia să devină ca el așa că îl obliga să privească lucruri pe care un copil de 8 ani nu ar trebui să le vadă. Mi-am luat inima în dinți iar într-o noapte când tatăl său era plecat i-am făcut bagajele Domnului James și am vrut să dispar fără ca nimeni să știe nimic de noi. Dar el se aștepta la asta și ... Ce pot spune este că nu a avut un trai fericit după cele întâmplate.
- Nu îmi vine să cred ce îmi spui... Îmi pare rău pentru mama lui, îmi pare rău pentru tine , chiar și pentru el dar totuși nu înțeleg de ce mă ține pe mine închisă. Te rog din suflet Ștefan, trebuie să mă ajuți. Nu pot sta aici.
Auzind asta Ștefan se schimbă la față complet și își strânge lucrurile.
- Gata! Am terminat aici. Îmi zice apoi se ridică.
- Stai, te rog, trebuie să mă ajuți. Strig după el și încerc să mă ridic.
- Tu, domnișoară Amalia nu ai idee câte a trebuit să facă Domnul James ca să te afli aici. Nu ai idee ce viitor te aștepta dacă nu era el! Îmi pare rău...
Rămân șocată la ceea ce aud.
- De ce? De ce a făcut asta? De ce îi pasă atât de mult? Strig dar Ștefan mă ignoră și iese tăcut pe ușă.
Ce vrea să zică cu ,, Nu ai idee ce viitor te aștepta dacă nu era el''. Eram cu familia mea săracă, dar eram fericiți se poate mai rău de atât? Sau... Poate mă înșel eu. Oricât de greu i-a fost lui James, asta nu îi dă nici un drept să se comporte așa cu mine. Dar totuși săraca Selin. Îmi las capul pe spate iar gândul îmi zboară la Codrin. Nu îmi vine să cred că e mort. Ceva în mine îmi zice că e bine, dar totuși am atâta timp de când sunt aici și nu știu nimic de el. Oare a renunțat la mine sau chiar e ... O lacrimă își face apariția, iar după ea urmează și altele. Pun capul pe pernă și adorm plângând cu gândul la el.