Dragostea nu are limite

Capitolul 6

Amalia povestește:

Mă trezesc din cauza apei rece care îmi inundă fața. Îmi ridic privirea și observ un bărbat înalt, masiv, care rânjea la mine. Avea o grație rece și tendința să te lovească în orice moment. Purta un costum cafeniu cu cămașa albă la vedere. Încerc să mă ridic dar sunt înțepenită pe scaun.
- Bună dimineața rază de soare. Zise străinul din fața mea.
Încerc să vorbesc dar tot ce pot spune sunt doar niște mormăieli din cauza bandei care îmi astupa gura.
- Îmi pare rău dulceață, nu pot risca să fugi. zise acesta în timp ce își luă un scaun și se așează în fața mea.
Mă privește preț de câteva secunde și întinde mâna spre banda de pe gura mea.
- Eu pun întrebările și tu răspunzi! Nimic în plus. Ai înțeles?
Dau afirmativ din cap și simt cum banda îmi este îndepărtată. Speriată de ce avea să mi se întâmple înghit în sec, iar el nu mă scapă din ochi.
- Atâta timp cât vei face ce îți spun eu, nu are de ce să îți fie frică. Îmi poți spune Domnul Derek. Tu cum te numești?
- A...Amalia este numele meu... zic eu, iar el se apropie ușor de mine.
- Ai o voce frumoasă, Amalia. și pune accentul pe numele meu. Câți ani ai?
- Am 20 de ani... Ce vreți de la mine? Nu am bani... continui eu și observ cum acesta se încruntă.
- Shhh... Ce ți-am zis eu ție? Zise acesta în timp ce își pune degetul arătător peste buzele mele în semn să tac. Și în privința banilor nu îți fă griji, îi vei face. Dezleag-o, Paul! Zise acesta și se ridică de pe scaun.
Ce a vrut să zică cu "voi face bani?" gândesc eu.
Dintr-un colț al camerei, apare un bărbat puțin mai masiv, înalt, cu părul brunet, îmbrăcat lejer într-un tricou alb și o pereche de blugi jerpeliți pe la nivelul genunchilor. Acesta se apropie de mine, mă dezleagă și mă ridică forțat în picioare. Ai mei nu și-au permis să îmi cumpere haine pe măsura mea, așa că purtam hainele mamei, care constau în momentul de față într-un tricou negru care îmi venea mai mult ca o rochie și o pereche de pantaloni lungi, care fuseseră odată albi.
- Paul, o duci în cameră și o pui să se îmbrace cu hainele care sunt așezate pe pat.
Simt cum sunt împinsă de la spate, spre o ușă care nu era departe de mine. Ieșim pe hol și mergând ușor simt din nou aceeași mână care mă îndreaptă spre ușa din stanga mea. Intru iar acesta intră după mine. Privesc hainele de pe pat și mă întorc spre Paul.
- Eu nu mă îmbrac cu așa ceva! zic eu la vederea "hainelor".
- Ai 5 minute! Dacă în 5 minute nu ești îmbrăcată, te scot afară chiar dacă ești doar în chiloți! Zise acesta aspru.
- Bine! Dar pot avea puțină intimitate? zic eu sperând că măcar 5 minute să stau singură.
- 5 minute. zise acesta și iese.
Nu stau mult pe gânduri și fug direct spre fereastră sperând că există vreo cale de scăpare. Din păcate acestea au scânduri care țin locul gratiilor care au fost cândva. În timp ce trag de scânduri îl aud pe Paul de după ușă care mă anunță că în 2 minute intră peste mine. Speriată, i-au repede "hainele" de pe pat și mă îmbrac cu ele. Nici nu termin bine ca acesta intră în cameră.
- Șefu', te așteaptă. Îmi zice Paul, facându-mi loc să trec pe lângă el.
- De ce ești rău cu mine? Îl întreb eu pe bărbatul care mă urmărea îndeaproape până ajungem în fața ușii. Acesta nu îmi răspunse și deschide ușa.
- Cine spunea că haina nu face pe om? Îl aud pe bărbatul din fața mea care mă mușca doar din priviri. În graba mea nici nu am realizat că eram mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. Rămân înțepenită când dau cu ochii de mine într-o oglindă din cameră. Port o lenjerie intimă neagră, o fustiță roșie doar cât să îmi acopere fundul și un tricou scurt, alb, cât să îmi acopere pieptul. Sunt trezită din transă exact când acesta își lipește palma de fundul meu printr-o lovitură.
Tresar, mă întorc și fără să mă gândesc îi lipesc și eu o palmă de toată frumusețea peste față. Acesta rânjește, și își descheie primii nasturi de la cămașa.
- Deci vrei să jucăm dur. Paul... IEȘI! Zise acesta aproape țipând, iar Paul ieși fără a scoate o vorbă.
- Nici o curvă nu mă lovește și scapă nepedepsită. Dezbracă-te! Îți arăt eu respect! Zise acesta nervos și se apropie de mine.
- Nu sunt curvă! Te rog... Îmi pare rău. zic eu și fug spre ușă. Trag de ea dar se pare ca Paul a încuiat-o. Cred ca nu sunt prima fată care este adusă aici fără voința ei.
- De ce nu poți fi cuminte ca celelalte? Zise acesta și se apropie rapid de mine încercând să mă sărute.
-Nu voi avea parte de primul sărut cu tine! Zic și îl scuip, apoi vreau sa îl lovesc din nou dar mă i-a de încheietura mâinii și mă izbește de patul care nu l-am văzut până acum. Se năpustește asupra mea și mă umple de sărutări în zona gâtului. Țip și îl rog să se oprească dar în zadar. Îmi i-au adio de la hainele de pe mine care acum zăceau rupte, undeva prin cameră. Continuă să fie la fel de sălbatic și cu hainele lui, iar acum eram amândoi goi. Mă atinge în locuri unde nu a îndrăznit nimeni și îmi strânge în mâinile lui mari sânii mei pe care apoi îi sărută și mușcă, făcându-mă să scap un icnet. Profită de faptul că am început să nu mai opun rezistență, din cauza puterii și greutății lui, mă sărută apăsat. Nemulțumit că nu i-am răspuns la sărut, se ridică în picioare și îmi face semn să mă pun în genunchi în fața lui. Îl privesc și nu înțeleg de ce vrea să fac asta.
- Ce mai aștepți? Suge-o! Zise acesta în timp ce eu îl privesc nedumerită.
- Ce? Te aștepți să pun gura pe așa ceva? Zic eu când aud ce vrea de la mine.
- Începătoare... Hmmm. Încă nu te pot scoate. Ai nevoie de ceva cunoștințe. Altfel voi avea parte doar de plângeri. Zise acesta iar eu incerc sa ma acopăr și să înțeleg la ce se referă.
În genunchi! Strigă la mine și mă pune forțat în fața lui. Atinge-l!

Paul povestește:

Ies de la baie si privesc pe fereastră. E o seară frumoasă de vară.
- Ce este asta? Zic și privesc spre o lumina care apare și dispare dintr-un copac din fața vilei. Îmi i-au binoclul și prin el văd un tip care fotografia de zor, fereastra de la camera unde se află șeful și noua lui achiziție. Ce dracu?!? Zic și mă îndrept spre camera unde se află cei doi. Intru și nu sunt deloc surprins de ceea ce văd.
O văd pe fata cea nouă în genunchi, goală, plângând. Sefu' și-a făcut de cap cu ea. Gândesc eu. Dar sefu' unde e?
- UNDE E SEFU' TERMINAT-O? Strig eu la aceasta.
- Nnnuu... am... vrut! Îmi... pare... rău... zise aceasta ridicând capul din palme.
- Ce ai făcut cu...?!?