Dragostea nu are limite

Capitolul 16

Amalia povestește:

- Bună ziua, o caut pe mama mea Lili  Angel...     
  -  Angel, Angel, hmm nu, îmi pare rău nu este la noi internată. Îmi zice asistenta butonând tastatura calculatorului.                                            
  - Mulțumesc...                                                                   
 Ies dezamăgită din al ... , off, nici nu mai știu în câte am fost până acum. Nu reușesc să gasesc spitalul unde e mama. Oare Codrin ce face? Îmi este așa dor de el. Încă nu îmi vine să cred că am plecat și l-am lăsat singur.
  Singurul lucru pe care îl am de la el, este un tricou care l-am luat pe mine atunci când am plecat. În toată graba mea nu am observat că e al lui.                                         
  Domnul Derek! Oh Doamne! Dacă l-a găsit? Nu, nu are cum.  Domnul Derek nu știe de cabană. Îmi zic încercând să mă liniștesc. Sper că e în siguranță. Faptul că l-am părăsit mă face să mă simt vinovată.  Dacă pățește ceva nu mi-o voi putea ierta niciodată.                                                    
 Nu știu unde să mai merg. Se va face noapte în curând, nici nu știu unde să dorm. Zilele astea am dormit prin parcuri, dar se apropie toamna și e din ce în ce mai rece afară.
Merg singură prin orașul uriaș. Văd cupluri pe stradă și prin unele cafenele, ținându-se de mâna și zâmbind. Acele priviri care și le transmit unul altuia îmi amintesc de privirile care mi le oferea Codrin, îmi inspirau încredere și iubire.         
  Sunt nebună... Oare de ce am crezut că mă pot descurca singură? Dar ce prostii vorbesc eu aici. Dacă Codrin nu ar fi existat ce aș fi făcut?                 
        Sau poate dacă el nu ar fi existat nici eu nu mai existam.  Acum sunt pe cont propriu, sunt eu și... o putere ciudată pe care nu știu să o controlez, de unde a mai apărut și asta? Își face de cap când îmi pierd mințile. Mama ar fi știut cum să mă ajute.
 Mă încurajez singură și merg mai departe prin noaptea rece. Sunt atât de obosită, îmi este foame și sete. De câteva zile umblu de nebună și nu am avut noroc deloc în a o găsi. Dar dacă e prea târziu? Dacă atunci când o voi găsi...
      Nu, nici să nu te gândești la asta Amalia, mama e bine!
     Si Codrin e bine... Offf nu mi-l pot scoate deloc din cap pe băiatul ăsta.                                         Gândurile îmi sunt alungate de o persoană care se uită fix la mine din cealaltă parte a străzii.  Încerc să evit privirea și să grăbesc pasul. O mie de gânduri îmi trec prin cap dar cel mai tare mă sperie că acel om să fie unul din gărzile Domnului Derek.  În grabă observ o străduță în dreapta mea. Intru rapid pe ea și dau de o fundătură. Drace! Mă întorc dar deja bărbatul a ajuns și el pe străduță și mă privea rânjind. Îl văd cum fluieră și mai apare unul sărind gardul din spatele meu. Ce fac acum? Stai!
- Ce faci păpușică? Singurică, singurică? Nu știi că nu ar trebui să umble singurică pe strada o fetiță ca tine?
- Băieți...hai să nu ne pripim. Nu am știut că e strada voastră. Voi pleca imediat. Încerc să trec printre ei dar unul dintre ei se apropie și mă impinge în perete, iar celălalt îmi i-a geanta și o golește pe jos.
- Nu am nimic de valoare la mine, doar niște haine. Doar lăsați-mă să plec.
    Vreau să plec dar sunt din nou împinsă în perete. Mă cuprinde panica și incep să țip. Unul dintre ei îmi pune mâna la gură iar celălalt se apropie și el.
- De ce vrei să strici distracția? Încă nu te-am căutat peste tot să vedem dacă ai ceva de valoare. Îmi zice și începe să râdă, acompaniat de celălalt. I-a să vedem ce ascunzi sunt hăinuțele astea păpușă! Se apropie agresiv de mine și trage de tricou. De panică și inconștientă de puterea pe care o am ridic mâna și acesta se ridică în aer iar celălalt nu apucă să reacționeze  că se trezește zburând în niște containere din apropiere. Oh Doamne nu am știut că pot controla puterea asta cu amândouă mâinile! Îl privesc pe cel care plutea în aer, țipa din răsputeri, dar nimeni nu îl putea auzi.
- De ce vrei să strici distracția, păpușico? îi zic izbindu-l de perete.
- Te rog, gata , nu îți fac nimic, doar lasă-mă!
- Monstrule! Îl aud pe celălalt care s-a ridicat dintre containere și venea furios spre mine. Printr-o mișcare rapidă din mâna, celălalt a zburat peste gard.
- CUM MI-AI SPUS? Strig furioasă cu lacrimi în ochi, întorcându-mă cu fața spre el . Ridic mâinile amândouă iar acesta se ridică în aer atât de rapid încât toate hainele zboară de pe el.
- Nici tu nu ai nimic de valoare! Îi zic scârbită.
Îl aud pe acesta țipând de durere atunci când ca prin magie palma mea se strânge într-un pumn ca și cum aș avea bărbăția lui în mână.
- AMALIA! O voce foarte cunoscută mă face să îmi pierd concentrarea , lăsându-l pe acesta să cadă fără vre-o mișcare pe pământ, și privesc în spate.
- Oh Doamne! MAMA?                                                
 La vederea ființei ce mi-a dat viață,  fug spre ea rapid și o strâng în brațe. Ea mă îmbrățișează și mă privește zâmbind.
- Scumpa mea... Mă bucur că ești bine.
- Mama, nu pot să cred ca ești aici, că ești bine, nu ai idee prin câte am trecut... Îi zic printre lacrimi.
- Știu scumpa mea. Acum e totul bine. Ești cu mine. Haide. Îmi zice și ne îndreptăm spre stradă. Face semn la un taxi, ne urcăm și pornim.
- Unde mergem mamă? O întreb curioasă.
De unde își permite mama să plătească un taxi? De fapt dacă mă uit mai bine la ea e foarte îngrijită și este îmbrăcată foarte elegant. De la părul negru care îl avea acum e blond și cârlionțat. Machiajul perfect iar de îmbrăcăminte nici nu mai zic. Purta o bluză albă în V foarte decoltată și o pereche de colanți roșii din piele iar în picioare avea o pereche de ghetuțe cu blăniță albe și poșetă, inele, brățări. Ce? Deja devine totul c-am ciudat. Poate muncește într-un loc bine plătit.  Dar cui îi pasă e aici, am găsit-o, oh mami. O îmbrățișez iar ea era foarte atentă la fereastra mașinii. O observ cum strânge mânerul genții cu putere și îi scapă o lacrimă.
- Mami, ce s-a întâmplat? Îi zic încercând să o privesc în ochi.
 - Aici! Oprește aici! Îi zice rapid șoferului fără să mă i-a  în seamă.  Haide scumpo.
 - Wow ce este aici mamă?  O întreb după ce ies din mașină și văd o vilă uriașă, portocalie, cu o terasă și cred că observ în spatele vilei o piscină.
 - Acasă, scumpa mea. Acasă. Zice și mă ia de mână. Se oprește în loc și mă privește fix.
- Mamă? Ești în regulă?  O întreb în timp ce ea nu schițează nici o reacție.
- Intră în casă draga mea.