Dragostea nu are limite

Capitolul 2

Într-o seară, cele două se duceau spre casă, după o zi lungă și obositoare la acea familie.
Dintr-un garaj din apropierea lor, ieși o mașină neagră cu geamuri fumurii care se opri în dreptul celor două și coborâră doi bărbați masivi.
- Bună seara cu ce vă ...
Dar nu apucă să termine ce avea de spus că unul din bărbați o înșfăcă pe fată și o băgă în mașină, iar pe mama acesteia o înjunghie și o lăsară în mijlocul străzii privind cum singura fată i-a fost răpită de doi necunoscuți și ea nu putea să facă nimic.
În mașină fata era speriată, plângea și se zbătea să scape din mâinile celor doi, dar simți o ușoară înțepătură în mâna dreaptă și simțindu-se slăbită, adormi.
În urma lor mama fusese găsită de băiatul familiei de bogați, care sună la salvare. Aceasta sosi în câteva minute și îi transportă de urgență la spitalul din acel oraș.
În timp ce medicii se ocupau de mama fetei, băiatul era agitat în sala de așteptare, oprind fiecare infirmieră sau asistentă care ieși din sala unde se afla aceasta.

Codrin povestește:

Văd un medic ieșind din sala unde e doamna Lili. Sper ca acesta să îmi spună ceva, nu să mă ignore cum au facut-o ceilalți.
- Vă rog să mă scuzați, îmi puteți spune cum se simte doamna care am adus-o acum jumătate de oră? Întreb medicul, când am ajuns în fața lui.
- Situația Doamnei nu este una favorabilă, a suferit o lovitură de cuțit la nivelul pieptului, a ratat inima la milimetru, dar este în stare critică. Facem tot ce putem ca să o putem salva. Acum dacă mă scuzați, trebuie să ajung şi la alți pacienți. Spunând acestea pleacă şi mă lasă să cad ca o piatră pe unul din scaunele din sală, ca mai apoi să îmi pun mâinile pe față gândindu-mă la ce s-a întâmplat până acum. Dar nu trece prea mult timp şi simt cum cineva se opreşte în fața mea , tuşind să îşi facă simțită prezența. I-au mâinile de pe față şi privesc de jos în sus silueta din fața mea.
-Bună seara băiete, sunt ofițerul Smith. Zise acesta întinzând mâna, iar eu ridicându-mă îi strâng mâna uşor. Aș vrea să îți adresez câteva întrebări despre incidentul din această seară. Zicând acesta, scoțând un carnețel cu un pix mic din căptușeala jachetei.
-Desigur.
-Doamna... este mama ta?
-Nu, Nu este mama mea. Doamna Lili este menajeră la casa părinților mei. Zic eu, în timp ce acesta transcria cuvintele mele pe carnețel.
-Ai însoțit-o în drum spre casă?
-Nu, nici nu eram acasă când ele au plecat. Am ajuns acasă împreună cu părinții mei cu doar câteva minute după ce ele ...
- CARE ELE??? zise acesta întrerupându-mi șirul de amintiri.
- Doamna Lili și Amalia, fata dânsei. Zic eu, în timp ce acesta mă privea încruntat.
- De ce nu ai spus nimic despre această fată până acum? Era și ea menajeră la casa părinților tăi? Ce legătură ai cu ea?
- Domnule polițist, știu ce vreți să aflați, dar nu le-am făcut nimic. Doar am ajuns acasă şi mama a zis că au plecat fără să apuce să le dea banii, pentru luna aceasta. Ştiam că au o stare materială destul de rea şi am hotărât să le ajung din urmă şi să le dau personal banii. Doar că atunci când am ieşit din dreptul unui bloc le-am vazut în dreptul unei maşini negre , din care au ieşit doi bărbați bine făcuți. Unul dintre ei a luat-o pe Amalia de mână şi a băgat-o în maşină, iar celălalt a ínjunghiat-o pe doamna Lili şi la rândul lui a urcat în maşina care a pornit imediat. Spun acestea şi gândul îmi zboară la Amalia. Trebuie să o găsiți pe ea!
Polițistul, care termină de înşirat cele întâmplate pe banalul carnețel, mă priveşte preț de câteva secunde, apoi zice:
- Îmi poți descrie maşina?
- Doar modelul l-am reținut. Cred că este un Jaguar Coupe XK 140, negru.(Văzându-l că mă priveşte foarte ciudat). Ce??? Mă pricep la maşini!
- Bine băiete. Nu îți fă griji, poliția se va ocupa de tot. Zicând acestea îşi îndese carnețelul înapoi în căptuşeala jachetei.
- Da... Aşa spun toți...!
- Cum îți permiți golanule...
În dreptul nostru venise medicul care mă anunțase că starea doamnei Lili era stabilă şi că voia să mă vadă. Nu stau mult pe gânduri şi plec spre salonul acesteia.