Dragostea nu are limite

Capitolul 4

Codrin povestește :

-Dragul meu, astăzi va veni o menajeră nouă... O aud pe mama zicând în timp ce merg să deschid ușa a cărei sonerie suna de puțin timp.
- Buna ziua... Zic și rămân mască când dau ochii peste o frumusețe nemaiîntâlnită.
- Codrin! Ce Dumnezeu faci? Lasă femeia să intre.
Mama apare lângă mine și mă trezește din transă  atingând umărul meu.
- Bună ziua, îmi pare rău, este băiatul meu... Scuzați-mă am zis că vreau o menajeră, nu ne permitem două. Zice mama când dă cu ochii de cele două persoane de la ușă.
- E fata mea. Doar mă va ajuta, nu vrem bani în plus. Zise femeia mai în vârstă.
  O privesc pe mama care rânjea la ideea că va avea două slugi și va plăti doar una. E așa avară. Zic eu în sinea mea.
- Eu sunt Claudia, soțul meu este Victor, mama mea se numește Ana, iar el este băiatul nostru Codrin.
- Eu sunt Lili iar ea este fata mea ...
- Tot ce aveți de făcut în această casă este să faceți curățenie, să gătiți etc. Și pe lângă toate astea să o îngrijiți pe mama mea. Zise mama întrerupând-o pe Doamna Lili înainte să aflu numele fetei de pe care nu îmi puteam lua ochii.

Amalia povestește:

- Draga mea poți te rog să mergi sus să cureți singura cameră ce a mai rămas? Zise mama în timp ce peria covorul din living.
- Desigur mamă. Zic fugind spre scări. Merg ușor pe holul casei deoarece partea asta a casei nu am văzut-o încă. Ajung în fața unei uși maro, bat ușor dar nu răspunde nimeni. Deschid ușa ușor și privesc înăuntru. Asta cred că e camera băiatului acela. Nu e așa dezordine, așa că mă apuc să strâng lucrurile de pe parchet iar apoi voi șterge praful.
- Bună! Aud în spatele meu când mai aveam puțin și terminam de aranjat lucrurile de pe birou.
- Bună... Termin imediat și ies. Zic eu fără să mă întorc să văd cine mă salută.
- Nu este nevoie să te grăbești. Zise persoana și aud cum ușa este închisă.
Mă întorc speriată și îl văd pe el.
- Gata! Am terminat! Zic și mă îndrept spre ușă, dar acesta se pune în fața mea și zâmbește.
- Nu cred că am făcut cunoștință. Eu sunt Codrin. zise întinzând mâna spre mine.
- Mă numesc Amalia, încântă de cunoștință. Zic și îi strâng mâna. Acum pot pleca?
- Educată și frumoasă. Dar de ce te grăbești? Sunt chiar așa respingător? Zise el, iar eu roșesc la auzul  primelor cuvinte.

Codrin povestește:

O privesc și realizez că ea, e diferită. E pură și simplă. "Frate chiar te-ai îndrăgostit din prima secundă de ea? Au fost fete mai ceva ca ea și le-ai respins pe toate. Nici nu ați realizat că încă vă țineți de mână". Realizez că  conștiința mea are dreptate. Dar se pare că și ea e atât de speriată și emoționată încât a uitat că în tot acest timp mâinile noastre încă se ating.
- Codrin! Ce dracu faceți aici?!?
Nici nu am realizat când ușa s-a deschis și în dreptul ei stătea mama furioasă de ceea ce văzuse.
- Îmi pare rău... O aud pe Amalia care îmi dădu drumul mâinii rapid și trecu pe lângă mama fără să o privească.
- Curvă mică. Zise ea după ce Amalia părăsi camera. Te vrea pentru banii tăi!
- MAMĂ! Făceam doar cunoștință! Oricum una ca ea nu s-ar uita la mine... Pentru că...
- E săracă și murdară! Continuă ea.
- NU MAMĂ! PENTRU CĂ NU E CA CELELALTE!!!
- DA! Adică săracă și murdară! Să îți intre în cap băiete, nu ne vei face familia de râs! Și mă voi ocupa de asta personal!
- AMALIA!!!!
Strig și mă trezesc pe podeaua din camera mea. A fost un vis... Am visat ziua când am cunoscut-o pentru  prima dată și de atunci numai la ea mă gândesc. Mă uit la ceas, e abia 00:00. Ciudată oră de trezit. Trebuie să o găsesc, îmi zic în timp ce chipul ei îmi apare în gând și adorm din nou.