Între atracție și ură

1.

    În această dimineață, la moșia Almonte, veselia angajaților cât și a familiei umple fiecare colțișor de culoare. Au început pregătirile pentru petrecerea surpriză a întoarcerii acasă a unicului moștenitor, plecat cu afacerile de ceva vreme.
Singura care nu emană bucurie auzind această veste este Alejandra fiind indiferentă asupra prezenței sau absenței acelui bărbat la moșia Almonte. Au fost rare momentele când l-a văzut și i-a vorbit tânărului îmbrăcat la patru ace în anul în care aceasta a lucrat și a locuit aici.
În timp ce slujnicele se ocupă de curățenia casei și pregătesc livingul pentru petrecere iar Cruz, administratorul hipodromului, descarcă împreună cu angajații fânul adus de cea mai înaltă calitate, Alejandra face un control de rutină calului ei preferat dintre cei trei, care după spusele lui Cruz, a fost agitat toată noaptea.
-În regulă, puternicule, se pare că ești sănătos, l-ai speriat pe Cruz fără motiv!
De când era o biată fetiță, Alejandra își vedea proprii cai ca pe niște prieteni cu blană și patru picioare. Întotdeauna le vorbește cailor de la moșia Almonte și le povestește despre întâmplările din viața ei.
-Se pare că vaccinul pe care ți l-am făcut ieri te-a supărat, dar după fructele pe care ți le-am dat, cred că ne-am împăcat, nu?
Îl mângâie pe calul de culoarea nopții pe cap în timp ce acesta se înfruptă cu câteva mere delicioase părând cu adevărat mulțumit.
-Alejandra, micuțo, domnul Octavio te cheamă în biroul lui!
Momentul de afecțiune dintre șatena cu ochi albaștrii și Cisco, acesta fiind numele calului, este întrerupt de una dintre cele mai blânde femei pe care Alejandra le-a cunoscut de-a lungul vieții. Este șefa slujnicelor și cea mai veche angajată de aici.
-Mulțumesc că m-ai anunțat, Caridad, voi merge imediat!
    Își așterne buzele moi peste nasul lui Cisco reacționând bucuros la sărutul fetei dând din coadă.
Tot ce știe despre cai, medicină și ierburi se datorează părinților ei care au apropiat-o de când era mică de aceste animale și au investit în studiile ei.
    Moșia Almonte este mult mai mare decât a vecinilor și fiecare locuitor din San Antonio a auzit de numele acesta măcar o dată în viață. Tot drumul până la casa patronului este de culoare verde având grijă zilnic grădinari de iarbă și flori.
    Camera Alejandrei se află la etaj, una dintre camerele pentru oaspeți, mai exact cea albastră, fiind camera de lângă cea a bărbatului mult așteptat. Dar acest lucru încă nu este aflat de domnișoara Fuentes.
    Ciocăne scurt la ușa din lemn lucios, în spatele căreia se află biroul celui mai influent bărbat din oraș, și odată ce primește permisiunea de a intra, pășește înăuntru fiind întâmpinată de un bărbat cărunt și într-un costum gri.
-Intră, Alejandra, te rog, așează-te!
    Tatăl ei a lucrat la banca pe care Octavio Almonte o are înainte de accidentul care le-a schimbat viața tuturor și pentru a își arăta sprijinul, a fost angajată ca veterinar și i s-a oferit această casă drept cămin pentru a fi aproape de animale. Pe lângă asta, tratamentul soților Fuentes este achitat de patronul fetei cât timp aceasta lucrează pentru el.
-M-ați chemat? Aveți nevoie de ajutorul meu?
    Atenția bărbatului puternic, în ciuda vârstei, se îndreaptă spre fată, și uneori spre foile din fața lui, fiind concentrat în a oferi câteva semnături.
Alejandra a început să se gândească în acest moment că poate a fost chemată pentru a fi mustrată făcând o greșeală.
-Care este starea calului nostru? Spune-mi, te rog, că nu este nimic grav!
    Ceea ce simte șatena față de bărbatul din fața ei este o pură admirație și respect față de imperiul pe care acesta l-a creat de unul singur.
Pentru Octavio, caii lui nu sunt vieți de pe urma cărora doar se îmbogățește, sunt suflete care merită tratate cu iubire.
-Nu vă faceți griji, vaccinul administrat ieri l-a indispus, dar acum Cisco este la fel de vioi ca întotdeauna!
    Discuția celor doi este oprită pentru scurt timp din cauza unui obiect spart în living care a tăiat liniștea, această agitație este neînțeleasă de Alejandra fiind vorba despre o banală întoarcere a fiului domnului Octavio, nimic mai mult sau mai important.
-Totodată voiam să te anunț de petrecerea pe care o organizăm în cinstea întoarcerii fiului meu, vor veni câțiva prieteni de familie, ar trebui să fi pregătită în jurul orei 19:00.
    Deja fusese informată de evenimentul ce va avea loc astăzi și sub nicio formă nu i-a trecut prin minte că va fi nevoită să participe. Angajații vor fi prezenți fiind o dovadă de respect dar ea este doar veterinarul, nu lucrează la moșie în sine.
-Este obligatorie prezența mea? Nu mă simt confortabil în jurul prietenilor dumneavoastră și nici nu dețin vreo rochie potrivită evenimentului!
   La rândul lui și domnul Octavio simte admirație față de fata prietenului lui fiindcă Alejandra strălucește a sinceritate, spune întotdeauna ceea ce gândește și nu se ascunde în spatele unor cuvinte.
-Nu te pot obliga să fii prezentă, poți rămâne în camera ta dacă dorești! M-am gândit că poate vei vrea să îmi revezi fiul, știu că tu și Federico nu ați apucat să vă cunoașteți foarte bine.
    Ceea ce nu știe Octavio este că Alejandra nu resimte nicio dorință de a se apropia de moștenitorul acestui loc minunat și trudit cu inteligență. Federico Almonte va fi pentru ea șeful ei și nimic mai mult.
-Atunci voi rămâne în camera mea, mă bucur să vă văd fericit datorită întoarcerii domnului Federico. Dacă nu mai aveți nevoie de mine, atunci o să mă retrag!
    Primește permisiunea de a se retrage și singurul sentiment care o străbate pe fată când pășește în-afara biroului este ușurare. Nu a făcut nimic greșit și nu a fost mustrată.
Este singurul loc de muncă în care meseria ei este atât de bine plătită. Nu vrea să renunțe la singura ei salvare și a familiei ei.