Între atracție și ură

39.

    Să fie romantic? Nici în ruptul capului Alejandra nu s-ar fi gândit că romantismul trăiește în Federico, dar masa aranjată pe insulița din River Walk, covorul roșu, petalele de trandafiri și chelnerul care așteaptă noi comenzi denotă contrariul.
    Federico Almonte poate fi și romantic!
-Tu chiar ai pregătit toate astea? Și de ce nu se mai află nimeni pe insuliță?
-Le-am oferit bani deținătorilor River Walk ca să închidă circulația din zonă astăzi. Am vrut să fim doar noi doi!
    Și-a scos mâna de sub masă, punând-o peste a Alejandrei care se întreba constant ce a făcut bun ca să merite iubirea bărbatului din fața ei. E un prinț întunecat, dar e cel mai bun.
-Nici măcar nu am știut că poți închiria insula!
-În mod normal nu poți, dar cu suma potrivită poți face orice!
    Această latură în care banii îi predomină lumea nu este una plăcută de Alejandra. Nu este vina lui, averea familiei Almonte există dintotdeauna, dar se întreabă uneori dacă banii sunt cei mai importanți pentru el.
-Ești un maniac care crede că poate cumpăra lumea cu bani? Nu totul este de vânzare și nu totul are un preț, dragule!
    Federico nu dorea să discute despre puterea banilor, despre lucruri serioase sau muncă, voia doar să o inspire în totalitate pe cea care i-a bulversat lumea.
-Ai dreptate, nu totul este de vânzare, dar de-a lungul timpului am învățat că totul are totuși un preț.
    Și simțind că iar se pornește o nouă luptă între cei doi, și dorind să fie cea care are dreptate, Alejandra și-a desprins mâna de cea al lui Federico și a început să îl privească cu ochi siguri.
-Hei bine, domnule Almonte, eu nu am un preț! Nu pot fi cumpărată!
    La răspunsul ei, Federico s-a lăsat pe spate fluierând admirator. Asta adoră la Alejandra, are un răspuns pregătit pentru orice replică.
I-a făcut semn chelnerului și i-a cerut acestuia să îi aducă o sticlă de vin, una dintre cele mai bune.
-Vreau să ciocnim pentru faptul că cea mai inteligentă femeie din San Antonio este iubita mea!
    Alejandra i-a zâmbit lăsând lupta deoparte. Când este dulce și oferă iubire, vrea să îl respire întrutotul.
-Povestește-mi despre licitația de mâine, te-am auzit vorbind cu Octavio și spunând că vei fi prezent!
-Nu e mare lucru, se vor licita obiecte rare, trebuie să mă duc pentru a reprezenta numele nostru. Toți oamenii importanți vor fi acolo!
    Șatena începe să simtă îngrijorare când se gândește la statutul pe care această familie îl are.
Cum va putea ea să facă față la tot? Nu este obișnuită să fie în centrul atenției și nici nu știe cum să se comporte în jurul prietenilor patronului ei.
-O să...faci publică relația noastră?
    Când a pus întrebarea, și-a lăsat capul în jos pierzându-și ochii în albul imaculat al feței de masă. Federico i-a ridicat bărbia vrând să îi privească verdele de smarald.
-Tu vrei asta? Oricând pot chema presa și vor scrie în câteva ore un articol despre noi!
-Nu știu, probabil m-aș simți copleșită, dar totodată aș vrea ca toate singuraticele din oraș să afle că nu mai ești un bărbat disponibil!
   Chelnerul care era prea aproape de masa celor doi a zâmbit pe sub mustăți la auzul acelor cuvinte și nu a fost singurul. Până și Federico și-a arătat dantura perfectă, zâmbind larg. O vedea pentru prima dată geloasă pe Alejandra.
    I-a luat o șuviță de păr între degete și i-a sărutat-o tandru.
-Nu trebuie să îți faci griji, toate mi-au făcut avansuri dar le-am refuzat mereu. Am anulat căsătoria cu Marisol Acosta. Ești singura femeie care m-ar putea vrăji, domnișoară Fuentes!
    Numele lui Marisol adus în discuție îi oferă șansa să discute cu el despre frumoasa blondă evitând să își arate împlinirea pe care o simte față de acea mărturisire.
-Că tot veni vorba de Marisol, mi-e frică de reacția ei când va afla că suntem împreună! Se pare că mă consideră prietenia ei, în plus, ai dat-o deoparte pentru o simplă angajată.
    Federico a lovit ușor cu pumnul în masă și atunci fata a tresărit, luând-o prin surprindere. Îi detestă cuvintele, vrea să fie mai încrezătoare în ea și în relația lor.
-O simplă angajată? Așa te vezi tu pe tine? Nu îmi pasă dacă va vărsa lacrimi, merităm să fim fericiți iar ea merită pe cineva care să o prețuiască!
    Și din nou duritatea lui Federico iese la iveală scoțând colții.
Nu îi pasă de sentimentele lui Marisol, îi pasă doar de el, cel puțin așa vedea lucrurile Alejandra. Dar ei îi păsa de Marisol.
-Apropo, deja au trecut minute bune de când nu mai m-ai sărutat! Când ai de gând să o faci?
    Iar tensiunea din aer s-a evaporat brusc.
Fata l-a tras de cămașă deasupra mesei și și-a unit sălbatic buzele cu el. Chelnerul și-a întors capul pentru a nu le încălca intimitatea.
    Vor reveni la treburile lor curând, vor să se bucure de prima lor întâlnire.
    La moșia Almonte, Cruz se plimba râzând cu gura până la urechi fiind acompaniat de Marisol.
    Blonda a venit în vizită cu scopul de a o invita pe Alejandra la ceai mâine dimineață. Dar pentru că ea nu a fost acolo, a profitat de clipă și a petrecut timp cu Cruz.
    Între cei doi încep să se înfiripe sentimente ce îi vor doborî pe amândoi.