Între atracție și ură

7.

    E aproape de miezul nopții, în casa Almonte se așterne liniștea după plecarea musafirilor, doar Alejandra se răscolește în pat nereușind să treacă peste actul copilăresc al lui Federico.
    Mâine este ziua ei liberă și va profita să meargă acasă pentru a își vedea părinții, vrea să fie plină de viață în acel moment, nu să doarmă stând pe două picioare.
    Se gândește la diferite variante care o pot ajuta să plece în lumea viselor, de la cântece de adormit bebelușii, până la somnifere.
    Doar că cele două persoane care urcă treptele, lovindu-și trupurile de pereți, n-au crezut că nu vor putea să își satisfacă poftele trupești din cauza intrării în camera greșită.
    Când ușa i se deschide violent, auzind niște gemete puternice, Alejandra a tresărit în picioare aprinzând rapid lumina. Nu îi venea să creadă ce tocmai a văzut cu ochii ei!
    Federico s-a gândit că modalitatea în care își poate calma furtuna interioară este sexul, așa că și-a sunat una dintre damele de companie. De data asta, intrarea în camera veterinarei sale a fost o greșeală, nu voia să îi vadă excitați și cu hainele aproape date jos.
-Iisuse, mai lipsește să cadă un meteorit peste noi, în schimb orice e posibil în casa asta!
    Mâinile fluturate în aer excesiv îl amuză pe tânărul moștenitor care își șterge buzele murdare de rujul roșu al femeii de lângă el. Aceasta se uită jenată la Alejandra încercând să își aranjeze rochia strâmtă pe corp.
-Nu ai văzut oameni făcând sex până acum, domnișoară Fuentes?
-Sigur că da, domnule, dar nu în camera mea! Ce aveți de gând? Să mă dați afară pentru a vă bucura de patul meu cu...această femeie?
    Alejandra nu susține folosirea frumuseții feminine ca scop de a face bani, nu ar putea să își vândă trupul pentru nicio sumă sau să sărute buzele oricărui bărbat din lume. De aceea nu a avut decât o singură relație până acum, un fost logodnic, care a înșelat-o cu o colegă de muncă.
    Văzând deranjul pe care l-a provocat și pumnii strânși ai angajatei sale, Federico a trimis-o înapoi acasă pe preferata lui, închizând ușa în urma ei.
    Acum cei doi au rămas între cei patru pereți.
-În ultima vreme sunt des deranjat de prezența ta!
Ești incredibilă în preajma animalelor, dar în rest, ești doar un ghimpe în coaste!
    Toate acele cuvinte au fost rostite în timp ce Federico s-a apropiat periculos de șatena cu ochi albaștrii care și-a ridicat capul pentru a putea privi în acei ochi ca smoala.
-Sunt doar un medic veterinar, domnule Almonte! Sunt doar o angajată a acestei familii, exact cum sunt și ceilalți!
    Își flutură degetul arătător prin fața ei negând ceea ce a spus.
    Fiind atât de aproape de ea, Federico nu se poate abține să nu îi inspire parfumul floral și să nu o analizeze de sus până jos.
-Nu ești o angajată oarecare. Ești una care are opinii, care nu ascultă mereu ordinele și e foarte băgăcioasă.
-Voi contesta ceea ce ați spus, mereu v-am ascultat ordinele. În ciuda părerii dumneavoastră, nu îmi uit locul.
    Federico știe că are dreptate, întotdeauna i-a ascultat tatăl, și chiar și ordinele lui au fost ascultate, dar e extrem de inteligentă, are răspunsuri bine formulate de fiecare dată și asta îl enervează cel mai tare.
-Chiar aveam chef să o pun pe acea femeie în multe poziții iar tu ai gonit-o. De ce trebuia să locuiești în casa asta?
    De data aceasta, limita Alejandrei a fost atinsă.
    Poate că face greșeli în relația cu stăpânii ei, dar nici Federico nu a fost sfânt cu ea.
    L-a ocolit pe bărbat ducându-se spre ușă și deschizând-o larg.
-În primul rând, domnule, nu e vina mea că ați fost ocupat să vă împărțiți saliva cu acea domnișoară și ați intrat în camera greșită!
    Alejandra a crezut că va fi întreruptă de aceea a făcut o pauză în mesajul pe care vrea să îl transmită, dar de fapt acesta doar continuă să se uite serios la ea.
-În al doilea rând, domnule, dacă un angajat nu ar trebui să refuze ordinele primite, nici un șef nu ar trebui să fie nerespectuos cu aceștia!
    Abia acum a primit un răspuns din partea lui, dar nu unul verbal, acesta doar a început să se apropie de ea.
-În ultimul rând, domnule, m-ați certat că am intrat în camera dumneavoastră fără acord. Ați făcut la fel mai devreme. Vă rog să ieșiți pentru a mă putea odihni!
    Acest război care a început în seara în care Alejandra a plecat în căutarea dopurilor de urechi nu pare să se termine prea curând.
    Bărbatul îi aruncă un zâmbet răzbunător și pleacă din cameră fără să îi răspundă răutăcios.
    Intrând în camera de lângă, Federico a început să se gândească la un plan de atac împotriva veterinarei lui. O urăște diferit de modurile în care și-a urât până acum orice dușman.