Între atracție și ură

16.

Când Alejandra a auzit acea voce care îi face inima să accelereze de fiecare dată, l-a ațintit cu privirea pe Federico evitând să își arate bucuria pe care de fapt o simțea la vederea lui.
De cealaltă parte, Federico se uita atent la veterinarul familiei sale citind teama pe chipul frumos al Alejandrei. Văzând-o speriată, chipeșul moștenitor s-a simțit rănit neînțelegând de ce.
Bărbatul a înghițit de câteva ori în sec la apariția fiului lui Octavio crezând totuși că va scăpa basma curată și cu calul devenind al lui.
-Cruz, răspunde-mi la o întrebare! De ce acest domn a ridicat mâna la domnișoara Fuentes?
Federico știe cine este acel bărbat, Alberto Marroquin, dar consideră că de azi nu mai merită să i se adreseze pe nume. I-a adresat întrebarea lui Cruz în timp ce a început să facă pași spre cei trei.
-E vina mea, domnule! L-am văzut pe acest bărbat lovind mânzul și mi-am lăsat respectul deoparte. M-a lovit, dar Alejandra a fost martoră. Mi-a luat apărarea și pentru curajul ei a vrut să o pedepsească!
Concluzia tânărului moștenitor în urma celor împărtășite de Cruz este aceea că el nu este cel vinovat. Simte o milă prea mare pentru el și animalul lovit. Dar pentru că a vrut să o lovească pe Alejandra simte furie.
-Federico, tu și tatăl tău mă cunoașteți de multă vreme. Chiar crezi că aș fi devenit violent dacă aș fi fost tratat în mod corect?
Tocmai pentru că îl cunoaște de multă vreme, tânărul bărbat știe motivul pentru care acesta e singur, având un istoric al divorțurilor în spate.
    Fiecare femeie de lângă el a fost nevoită să îndure abuzul fizic.
-Ai lovit cu biciul un animal nevinovat! Nu ți se va ridica o statuie pentru că ești crud!
Alejandra începe să simtă neputință văzând că bărbatul nu își dă seama că greșește și își pierde orice rațiune. În plus, momentul în care a văzut acea mână ridicată i-a rămas în memorie storcând-o de energie.
-Nu ți-a dat nimeni permisiunea să vorbești! Ești o needucată, nu mă provoca!
Federico a considerat că este momentul să preia acest conflict de pe moșia lui, făcând un pas spre stânga, acoperind-o pe Alejandra din raza acelui nemernic.
-Acum că mă aflu aici, singura persoană căreia i te vei adresa sunt eu!
A înghițit din nou în sec uitându-se la expresia de gheață a lui Federico și la ochii lui negrii ca noaptea.
-Ce vei face în privința lor? Îmi vei vinde calul, nu?
Niciunul dintre cei trei nu reușea să priceapă dacă cel din fața lor e un idiot de clasă superioară sau doar glumește.
Federico și-a desfăcut nasturii de la sacou neștiind că spatele lui e bine observat de Alejandra.
-Îți voi prezenta o regulă de aur a familiei noastre. Crezi că ești destul de inteligent să ții pasul cu mine?
Când a auzit întrebarea moștenitorului Almonte, bărbatul a vrut să îi răspundă vulcanic dar a fost întrerupt de Federico care și-a dat seama de ce voia să zică.
-Nu apelăm la violență pentru îngrijirea animalelor! Nu accept ca vreunul din angajații mei să fie maltratat pe propria moșie!
După ce a rostit regula de aur, Federico s-a întors spre făptura care a rămas în spatele lui în tot acest timp și a privit-o cu blândețe pentru prima oară de când s-a întors. Și fără să aibă această intenție, Alejandra i-a zâmbit pentru prima oară vrând să îi spună că are încredere în el.
-O să închei orice legătură cu numele vostru! Ar fi bine să nu mai apari în calea mea, fiu prost!
Cruz este unul dintre cei mai vechi angajați, nu s-a putut abține să nu râdă cu patos la jignirea adresată șefului lui. Trebuie să fi nebun ca să îl jignești pe râvnitul Federico Almonte!
Într-o fracțiune de secundă acesta l-a înșfăcat de gât pe Alberto Marroquin, obligându-l să își aplece capul în fața Alejandrei.
-Imploră iertare pentru că ai ridicat mâna la ea! Dacă nu o faci, îți voi rupe gâtul aici și acum!
Bărbatul a încercat să se ridice dar nu s-a putut lupta cu forța lui Federico. Îl ține cu capul în jos strângând de ceafa sa cu toată puterea lui.
    Dacă nu va face cum i-a cerut, chiar ar fi în stare să îi rupă gâtul.
-În regulă, te implor, iartă-mă că am vrut să te lovesc! Acum dă-mi drumul, nu mai îmi simt gâtul!
Chiar dacă și-a cerut scuze, Federico consideră că nu poate scăpa atât de ieftin. Iar el nu credea că poate fi atât de furios văzând cum cineva încearcă să o rănească tocmai pe femeia care i-a făcut zile fripte.
-Acum spune-ți că ești un laș care își arată puterea în fața femeilor! Spune cu voce tare că ești doar un gunoi!
Pentru că nu mai rezistă în acea poziție și sub forța mâinii lui, bărbatul a rostit rapid acele cuvinte simțind o rușine greu de descris.
Federico i-a dat drumul executând cerințele sale și l-a împins spre ieșire râzând de felul în care picioarele i s-au împletit. Alberto nici măcar nu a mai îndrăznit să se uite în spate.
-Cruz, dacă vreodată va mai pune piciorul aici, anunță-mă, îl voi elimina definitiv! Dacă ești rănit, ocupă-te de rană, sunteți liberi, ați trecut prin multe astăzi!
Și-a închis înapoi sacoul hotărând să își sune tatăl urgent pentru a-l pune la curent cu cele întâmplate. 
Dar dacă Cruz a plecat din hambar, urmând ordinele, două picioare încă stau în fața lui și încă e privit de doi ochi albaștrii.
-De ce m-ați apărat? Deși Cruz a fost cel lovit, păreați turbat că voia să îmi facă mie același lucru!
Poate că de obicei nu ar răspunde la această întrebare, dar acum inima îi spune să o facă. Și nu oricum, inima îi spune să răspundă sincer.
-Când m-ai privit cu acei ochi temători, pieptul a început să mi se strângă. Când l-am văzut urmând să te rănească, mi-am imaginat cum îi spărgeam fața. Mi-am dat seama de unul singur că nu pot rezista să te văd rănită în vreun fel!
În fața acelor mărturisiri, Alejandra a uitat de ceea ce s-a întâmplat, a uitat că îl urăște pe cel din fața ei, a uitat că e medicul veterinar iar el șeful ei.
-De ce nu m-ați concediat? După acea sumă cheltuită, am crezut că voi fi dată afară!
Degetele au început să îl furnice vrând să îi atingă părul creț care se mișcă ușor la fiecare adiere de vânt. Încă ar putea să fie răutăcios cu ea, dar totodată ar vrea să o îmbrățișeze înfometat.
-Sunt un bărbat cu coloană vertebrală. Nu pot minți, ești una dintre cele mai bune doctorițe din San Antonio! Nu te putem pierde!
Dar totuși a mințit. Federico nu voia să spună asta. Sau voia, dar ar mai fi vrut să adauge câteva motive.
Acele motive reprezintă calități pe care șatena din fața lui le are și el nici măcar nu știa că le poate observa la vreo femeie până acum.