42.

1K 50 4
                                    

Marisol Acosta a avut cele mai groaznice zile, tatăl acesteia simțindu-se mai rău decât de obicei. Știa că momentul în care ar fi rămas singură se apropie iar ea nu avea cum să evite acea nenorocire.
Nu era pregătită nici în ruptul capului să își vadă singurul părinte fără răsuflare. Îi era teamă că va duce afacerea familiei la faliment din cauza greșelilor ei.
Anxietatea care a pus stăpânire pe ea a împins-o să ia telefonul și să facă un apel.
    Alejandra era singura ei prietenă, dar știa că se ocupa cu îngrijirea cailor, așa că a apelat la singurul om în viață care i-a demonstrat prin faptele sale că ține la ea.
Când Cruz a simțit acea voce tremurând, și-a lăsat treburile deoparte, a luat primul cal din grajd și s-a îndreptat spre moșia Acosta. Nu ar fi putut să o lase tristă pe femeia care i-a pus stăpânire pe minte și inimă.
I-a luat câteva minute să ajungă la moșie iar porțile s-au deschis imediat. În spatele lor, Marisol deja îl aștepta pe Cruz cu sufletul la gură.
A coborât de pe cal și primul lucru pe care blonda l-a făcut a fost acela de a se arunca în brațele lui. Cruz i-a răspuns la îmbrățișare, ba chiar a început să îi mângâie spatele pentru a o calma.
-Mă simt foarte rău! Mi-e frică să o dau în bară! Mi-e frică că nu o să fiu destul de puternică!
Cruz a îndrumat-o spre leagănul din curte pentru a se așeza. A ascultat-o cu interes și nu va pleca de acolo până nu va scoate câteva zâmbete de la ea.
-Am încredere în tine, Marisol! Ești cea mai inteligentă și puternică femeie pe care am cunoscut-o!
La acele cuvinte, moștenitoarea Acosta și-a ridicat privirea pătrunzând în verdele lui Cruz. Încurajările lui o ajută, dar altceva i-a atras atenția fetei.
-Cred că e prima oară când mi-ai spus pe numele mic!
-Eu...nu știu de ce am făcut asta! Îmi pare rău, domnișoară Acosta, nu se va mai întâmpla!
La scuzele lui, Marisol l-a luat rapid de mână, regretând că a înțeles opusul.
Nu a deranjat-o, din contră, iubea felul în care se auzea numele ei pe buzele lui.
-Nu m-a deranjat, Cruz, de fapt, mi-aș dori să îmi spui mereu pe nume!
Bărbatul a zâmbit regretând că scopul lui aici încă nu este atins. A promis să o facă să zâmbească, dar el este cel care zâmbește de fapt.
Se uită la mâinile lor care stau împreunate și habar n-are ce simte. Un vârtej i-a pus stăpânire pe stomac iar inima i s-a transformat într-o tobă.
-Cruz, vreau să te întreb ceva! Ai vrea să ieși cu mine la o întâlnire?
"Ce tocmai a spus?", se întreba bărbatul de unul singur.
Marisol a fost întotdeauna o femeie directă, iar în această clipă, când stau amândoi în leagăn, și-a dat seama că vrea să își împărtășească sentimentele.
-O întâlnire? O întâlnire de afaceri sau...
-Nu, tontule, o întâlnire adevărată. Am sentimente pentru tine, chipeșule, și am obosit să le țin în mine!
Atunci Cruz a făcut ceva neașteptat. S-a ridicat brusc, rupând magia momentului, și a început să se uite pierdut prin jur.
-Nu poți să mă iubești! E absurd, noi doi nu avem cum să ieșim la o întâlnire! Să formăm un cuplu? Ar fi nebunesc!
Toate acele cuvinte ieșeau pe gura lui unele după altele în timp ce inima lui Marisol se spărgea. Era deja a doua oară când dragostea fugea de ea.
-Am crezut mereu că există o chimie între noi, că ești atras de mine. Te-ai purtat mereu drăguț doar pentru că sunt prietenă cu familia Almonte?
Cruz își mușca buza constant neputând să răspundă la întrebările fetei.
A fost un burlac toată viața, a stat departe de relații serioase, nu se poate confrunta cu această situație. Chiar dacă Marisol e o femeie perfectă.
Așteptând să spună ceva, orice, blondei i-a trecut un alt gând prin minte pe care nu s-a abținut să îl împărtășească.
-Sau e vorba de Alejandra? Am văzut apropierea dintre voi, ești îndrăgostit de ea?
Aici, nu a mai putut să tacă, pentru că bărbatul nu voia ca Marisol să creadă că are sentimente pentru altă femeie. Poate avea sentimente pentru ea, dar niciodată pentru altă femeie.
-Poftim? Nu, nu e nimic între mine și Ale, este ca o soră mai mică pentru mine! În plus, e împreună cu domnul Federico, nu aș putea iubi femeia altui bărbat.
Odată cu acea veste, lumea frumoasei Marisol s-a spart și mai mult în bucăți. Cerul îi cădea în cap și aștepta să vadă cum pământul începe să se crape.
"Alejandra și Federico se iubesc?", doar această întrebare se derula repetat în mintea ei.
-N-am știut că râvnitul burlac din San Antonio și-a ales în sfârșit o iubită. Și în niciun caz nu știam că acea fată este tocmai Alejandra!
Oricât de mult încerca să accepte vestea primită, nu reușea, era prea mult pentru ea. A fost refuzată și înlocuită cu prietena ei. Și niciunul nu s-a deranjat măcar să o anunțe.
-Nu trebuia să îți spun asta, am crezut că știai! Te doare pentru că încă îl iubești pe patron?
Pentru prima oară de când s-au cunoscut, Cruz a fost privit cu ochi plini de ură de Marisol. Femeia se uită la el ca la cel mai mare dușman.
-Te rog frumos să ieși afară de pe moșia mea! Și să nu mai pui piciorul aici niciodată!
Aceasta a vrut să fugă în casă dar Cruz s-a aruncat în fața ei blocând calea.
A fost interpretat greșit, să fie urât de ea este ultimul lucru pe care și-l dorește.
-Marisol, așteaptă puțin, cred că nu am terminat de vorbit! Pari supărată și scopul venirii mele aici a fost să te fac să zâmbești!
-Discuția s-a încheiat! Și ai grijă cum te adresezi, ești un angajat, iar eu sunt moștenitoarea imperiului Acosta.
Acum ceva timp s-a lăsat umilită de Federico și și-a rănit tatăl. A devenit slabă, plângându-și de milă.
A doua oară nu va mai lăsa un bărbat să se joace cu sentimentele ei.
-Nu te purta așa cu mine, chiar atât de rău te deranjează că domnul Federico are pe cineva?
-Ești un mare idiot, Cruz! Iisuse, tu asta ai înțeles din tot ce am spus eu?
A ridicat din umeri fiind cu adevărat confuz și acum își dă seama că nu se pricepe la femei. O dă în bară de fiecare dată. Dar acum e diferit. Pentru că Marisol este specială pentru el.
-Eu îți mărturisesc sentimentele mele, te invit la o întâlnire, iar tu mă întrebi dacă încă sunt îndrăgostită de acel căpcăun? Am înțeles că nu simți la fel, acum poți să pleci de pe moșia mea și să nu mai îmi vorbești de azi înainte.
Și de data aceasta, Cruz nu a mai oprit-o. Și-a dat seama că e supărată și el doar ar pune paie pe foc.
De ce nu a spus da? De ce s-a purtat de parcă nu era interesat de Marisol?

Între atracție și urăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum