Între atracție și ură

27.

    Federico și Alejandra au ieșit din restaurant, amândoi furioși și amândoi pufnind violent.
    Alejandra s-a oprit din mers, întorcându-se cu fața la stăpânul ei care i-ar fi putut da foc cu ochii dacă ar fi avut vreo superputere.
-Eu știu că nu ești obișnuită să mergi pe tocuri dar nu m-am așteptat să fii un dezastru în carne și oase!
    Alejandra știa să meargă pe tocuri. Nu nepriceperea ei a provocat accidentul. Este acuzată pe nedrept și nu poate să accepte mustrarea așa de simplu.
-Mama ta mi-a pus piedică! Marisol e martor, îți poate confirma adevărul!
    De data aceasta, șatena gesticula mai mult decât de obicei. Dar aproape își atingea limita și nu mai putea să rămână calmă în fața lui.
-Mă tutuiești? Ți-am dat eu voie să faci asta?
    Și la acea remarcă fata rămăsese cu gura căscată.
    Cum rămânea cu săruturile lor? Cu partea omenească pe care i-a arătat-o?
    Și atunci a avut o revelație. Alejandra și-a reamintit promisiunea care i-a făcut-o în primele zile de la întoarcerea lui. I-a promis că o va face să plece de la moșie.
-Îmi pare rău că am distrus petrecerea! Poate dacă vedeam viitorul aș fi putut evita răutatea mamei tale!
    A vrut să se retragă din această luptă fiind devastată pe interior dar Federico nu accepta să rămână fără replică. A tras-o înapoi de braț pentru a rămâne să îi ceară socoteală.
-Nu mă atinge, Federico Almonte! Nu ești stăpân peste viețile oamenilor, când o să înțelegi asta?
    Țipa, Federico auzind pentru prima oară glasul ridicat al fetei. Nu voia să o rănească, dar nici nu voia să plece pur și simplu.
-De la bun început ai încălcat multe reguli! De la bun început mi-ai încercat răbdarea!
    Totul căpăta sens, a vrut să se joace cu ea până ar fi renunțat. A fost confuză de multe ori, uneori era atrasă de Federico, alteori voia să îl omoare. Dar nu s-a gândit niciodată că totul făcea parte dintr-un plan.
    De aceea după sărutul de pe Cisco, doar a întors calul la fermă păstrând o liniște devastatoare.
-Nu, am fost cea mai bună angajată, v-am respectat pe toți! Caii sunt sănătoși datorită mie! Nu mi-ați mulțumit niciodată, nu trebuia să rămân indiferentă!
   A încercat din nou să plece dar și de data asta a fost oprită, luând hotărârea de a renunța la orice respect.
    S-a smucit din mâna lui Federico și dacă nu avea cei șapte ani de acasă, i-ar fi băgat tocul de la pantof în ochi.
-Să te las să mă umilești e una, să te las să mă rănești e alta!
    Acum Federico era cel care se simțea confuz. Vrea să ajungă la un deznodământ cu medicul lui veterinar pentru a evita viitoarele conflicte.
-Nu confunda lucrurile, încerc să te rețin, nu să te rănesc! Crezi că ți-am luat apărarea atunci doar ca să te impresionez?
-Fapta ta nu are valoare! Cum nici călăritul lui Cisco nu mai are valoare. Nimic din ce faci bun nu are valoare dacă în următoarea clipă scuipi cu venin!
   Alejandra a ajuns în punctul în care nu mai se abținea deloc. Voia să spună tot ce are pe suflet și să își facă ieșirea din scenă.
-Eu sunt Federico Almonte! Crezi că eu și tatăl meu am fi construit un imperiu dacă eram slabi?
-Nu îți amesteca tatăl în asta! Domnul Octavio e diferit de tine, tu ești copia fidelă a Susanei Aguilar!
    Federico se întreba ce e rău în asta. Mama lui nu ar fi ajuns o femeie de invidiat dacă zâmbea tuturor și nu ar fi fost luată în seamă într-o lume a bărbaților dacă era iertătoare. Dar adevărul e că își dorea să i se spună că seamănă cu tatăl lui.
-Iar îmi vorbești ca de la egal? Cum poți să îi spui mamei pe numele mic? Cât crezi că o să mai fi iertată înfruntând pe toată lumea? Ești angajata mea, măsoară-ți cuvintele!
    A schimbat tactica, Federico i s-a adresat fetei apăsător și intimidant.
    Îl scoate din minți dar nu în modul în care să îi dorească răul.
-Nu, nu sunt angajata ta, așa că îți voi vorbi cum am eu chef!
    Bărbatul se uita la femeia pe care a privit-o atent multe zile și nu știa dacă cea din fața ei este ea.  
    Corpul îi tremura din cauza frigului sau din cauza adrenalinei iar cuvintele ei aveau un impact puternic. Iar pe el nu îl atingeau cuvintele până acum.
-Ce vrei să spui, domnișoară Fuentes? Vinul ți-a influențat memoria?
    Cum ar putea să lase garda jos? Federico nu renunță la orgoliu, nici măcar pentru femeia după care buze tânjește nu poate să renunțe la orgoliu.
-De ce m-ai sărutat? Nu o dată, de două ori ai vrut să mă săruți. De ce?
    Ea știa că nu l-a îndepărtat pentru că nu a simțit să facă asta. I-a plăcut să își unească buzele cu el.
    Dar Alejandra nu știa ce gândește el. Și voia un răspuns pentru că o doare când își spune că a făcut-o pentru a o goni de la moșie.
-De ce nu m-ai concediat când am cheltuit suma aceea imensă? Aveai motivul întemeiat ca să faci asta!
    Federico nu era mut și nici nu primea întrebări grele. Doar că îi era jenă să răspundă cu voce tare. Nu a folosit niciodată cuvintele care i se plimbă prin minte.
-Ești vedeta din San Antonio, m-am așteptat să tai din inimile celor din jur. Dar mi-ai întrecut așteptările, ești răul întruchipat!
    Tânărul Almonte a fost jignit iar reacția lui a fost liniștitoare. Doar privea la făptura din fața lui ce a scos ce e mai rău din el. Necontrolat și puternic.
-Este prima seară când te las să spui tot ce vrei. De mâine o să discutăm ca de la șef la angajat!
    Nu își dorea să își arate colții în fața ei, dar îl provoca, și nu îi stătea în fire să refuze o provocare. Deși ochii Alejandrei de acum arată multe, mai puțin provocarea.
-Nu va exista mâine, Federico Almonte! Din seara asta nu mai lucrez pentru familia ta!
    Și când a spus asta, a lăsat o singură lacrimă să îi cadă, gândul fugind la Cisco, Hermoso și Estrella.
    Ce se făceau acei cai fără ea? Ce se făcea ea fără ei?
-Ce prostii spui acolo? Vrei să mă vezi entuziasmat și apoi să îmi spui în față că era o glumă?
    Federico era nesigur.
    Dacă tot comportamentul lui de acum a fost greșit? Dacă se lupta de fapt ca să evite adevărul?
-Ați câștigat, domnule Almonte! Îmi voi da demisia de la moșie și nu veți mai auzi numele meu!
    Tot ceea ce a făcut până acum a fost doar bipolaritate, nu era un plan de o izgoni de la fermă.
    Uneori inima îi cerea să fie aproape de ea, uneori inima reacționa vulcanic.
    Și acum, când se uită la ea urcând în taxiul din fața restaurantului, Federico era conștient de sentimentele lui. Nu voia ca Alejandra Fuentes să plece.