Între atracție și ură

2.

    La parter gălăgia anima locuința în timp ce singura persoană din casă care nu participa la petrecere se mișca prin cameră ca un titirez.
    De la geamul camerei ei, Alejandra a putut admira toți acei oameni străluciți pășind pe moșie și toate mașinile de lux. Nu a fost niciodată invidioasă pe cei care au averi, ea a ales să devină veterinar și să aibă o viață modestă.
    Dar muzica de pe fundal și toate acele râsete la unison nu îi oferă liniștea de care are nevoie pentru a se bucura de câteva ore de somn. Iar mâine este ziua în care este nevoită să le administreze cailor câteva suplimente pentru creșterea sănătății.
-Unde naiba le-am pus? Puteam să jur că se aflau în vreunul din sertarele astea!
    Singura variantă de salvare care i-a trecut prin minte au fost dopurile de urechi. Nu putea să oprească petrecerea a cărui scop pentru ea nu era considerat întemeiat, și nici nu putea să plece acasă distanța fiind una considerabilă. Acele dopuri ar fi trimis-o în lumea viselor numaidecât!
-Dacă stau totuși să mă gândesc mai bine....
    Într-una din zilele când o ajuta pe Caridad la curățenie, în camera de lângă, Alejandra găsise niște dopuri de urechi nefolosite în dulapul de lângă pat.
    Nu a stat pe gânduri părăsind camera și intrând în următoarea rugându-se ca acele dopuri să nu fi fost luate de nimeni. Și odată ce sertarul a fost deschis, a zâmbit ușurată. Alejandra a găsit ceea ce avea nevoie.
    Între timp, la petrecere, vedeta serii a fost pătat cu vin, accidental, pe cămașa sa albă, așa că a fost nevoit să se retragă pentru a rezolva problema estetică.
    Momentul intrării lui Federico în propria cameră a dus la tresărirea femeii în rochie de noapte albă și a împietririi acestuia în prag.
-Ce cauți în camera mea? Ești fiica vreunui invitat de jos?
    Alejandra nu reușea să își unească privirea cu a bărbatului din fața ei fiind absorbită de părul blond de culoarea spicului de grâu și a cămășii sale albe cu o pată pe mijloc roșie.
    Abia în acea clipă și-a dat seama că această cameră aparține șefului ei și că ea a fost anunțată de acest aspect când s-a mutat aici.
-Eu..lucrez aici! Și dorm în camera de lângă. Bine ați revenit, domnule Almonte!
    La răspunsul fetei, Federico a analizat-o din cap până în picioare regretând că a confundat-o cu fiica vreunui milionar. Fiind acum atent, și-a dat seama că acea pijama nu este cumpărată de la vreun design renumit.
-De ce locuiești în casa mea? Facem acte de caritate pentru servitoare? Tata cred că începe să își piardă din onoare.
    Fără pic de reținere a început să se descotorosească de cămașa murdară prezentând un bust tonifiat în fața fetei necunoscute.
    Prin acest gest, frumoasa șatenă s-a simțit jignită și i-au fugit prin minte toate metodele prin care s-ar fi putut face dispărută.
-Nu sunt una din femeile de la curățenie. Sunt Alejandra Fuentes, veterinarul moșiei! Domnul Octavio mi-a oferit casa sa drept cămin pentru a fi aproape de caii acestuia.
    Abia acum atenția unicului moștenitor s-a îndreptat cu adevărat spre Alejandra semnalând lumină atunci când se uita la ea. Își adusese aminte cine este și că lucrează de mult timp pentru familia sa.
-La început nu te-am recunoscut! Tatăl tău a lucrat la banca tatălui meu, nu?
-Așa e, domnule, îi voi fi recunoscătoare patronului până la final pentru plătirea tratamentului!
    Dopurile de urechi din mâna fetei au ajuns aproape de sufocare din cauza emoțiilor care dansează în corpul ei fiind amestecate.
    Simte rușine, simte dispreț față de persoana din fața ei, simte umilință. Nimic pozitiv din păcate.
-Pentru că ți s-a permis să locuiești în această casă te consideri de nivelul nostru pentru a intra în camera mea după cum dorești?
    Bustul acestuia a fost acoperit de un tricou cu guler alb care se așează perfect pe el, aruncând cămașa la picioarele Alejandrei.
    Sărmana fată a crezut că poate nu a auzit bine când i-a zis că este slujnică, deși ea respectă slujnicele, dar nu poate trata persoanele ca pe simple gunoaie.
-Te rog să dispari din camera mea și să nu mai pui piciorul aici niciodată! Și dacă tot pleci, ia acel eșec cu tine și du-l la spălătorie!
    Se apleacă pentru a lua cămașa de jos, dar nu pentru a o duce la spălătorie cum șeful ei a spus. Nu ar fi deranjat-o să facă asta dacă tonul ar fi fost unul decent și ar fi folosit formulele de adresare corecte.
-Îmi cer scuze pentru greșeala mea, am venit aici doar pentru a împrumuta niște dopuri de urechi!
    Federico își ridică mâna în fața ei ordonând practic să nu mai vorbească arătând dezinteres față de scuzele ei. Dar Alejandra nu poate vorbi și tace la comanda altcuiva de parcă ar fi un robot.
-Dacă vă deranjează șederea mea aici, discută cu tatăl tău și dacă el este de acord voi pleca fără să mă uit în spate. Nu sunt aici să abuzez de bunătatea nimănui!
    Acele cuvinte stăteau pe limbă strigând să iasă afară dar nu au făcut decât să stârnească și mai rău autoritatea și duritatea din moștenitorul averii Almonte.
-Cumva impertinența ta mă face neîncrezător în ceea ce privește îngrijirea cailor mei. Ești sigură că ai abilitățile și cunoștințele necesare?
    Din acea seară, Alejandra Fuentes a știut că nu va putea să simtă același respect și admirație pentru fiul patronului ei. Acest om a fost etichetat drept un bărbat nesimțit și arogant din primele minute.
    Singura idee care a stagnat în mintea ei a fost aceea că odată cu întoarcerea lui va trebui să îl vadă zilnic.
-Sunt veterinar, domnule Almonte, pentru curățarea cămășii apelați la Caridad. Vă doresc o seară minunată!
    De data aceasta, Alejandra a fost cea care i-a aruncat cămașa la piept, plecând din cameră cu inima în pioneze și cu nervii la pământ.
    Iar vedeta serii a rămas fără replică pentru prima oară de când s-a născut trecând-o pe lista lui neagră pe veterinara familiei lui.