Între atracție și ură

62.

Hugo stătea la birou liniștit neștiind de furtuna ce urma să îl înghită. În următorul minut acesta va plăti pentru tot răul făcut pe această lume.
Odată cu avalanșa de om ce i-a pășit pragul, a venit și furtuna. Secretarul lui a intrat val-vârtej în birou având un chip palid. Arăta ca un cadavru mergător.
-Gerardo, vrei să te concediez? De ce intri în biroul meu ca la război?
-Domnule Montoya...eu...
-Ce s-a întâmplat? Ai rămas fără limbă?
Hugo era supărat pe atitudinea angajatului său fiind nepregătit de ce va urma. Și nici nu știa că Federico și Marisol tocmai urcau spre biroul său.
-Toți clienții băncii noastre...
-Idiotule, vorbește odată, nu înțeleg nimic, îmi pierd răbdarea!
-TOȚI BANII DIN DEPOZIT AU FOST RETRAȘI! BANCA NOASTRĂ SE VA DUCE SPRE FALIMENT!
Secretarul lui Hugo țipa cât de tare putea iar el ar fi făcut la fel dacă nu se bloca.
    Depozitul este gol. Clienții lui l-au părăsit. Trebuie să facă rost de lichidități pentru toți. Cum rămâne cu averea lui?
-Nu are cum să se întâmple asta! Toți clienții să își retragă banii în același timp? Imposibil!
-Nimic nu este imposibil pentru un Almonte, credeam că ai învățat lecția asta!
Federico intră în birou neanunțat, pe urmele sale fiind Marisol.
În momentul în care l-a văzut, Hugo s-a năpustit asupra lui vrând să îl strângă de gât. Gerardo în schimb l-a ținut, nevrând să fie chemată poliția.
-CE AI FĂCUT? CE NAIBA VREI, ALMONTE?
-Ce vreau? Să îți arăt că ai făcut cea mai mare greșeală fiind împotriva mea. M-am decis să te las fără nimic!
Din nou Hugo a încercat să ajungă la el pentru a-l lovi dar angajatul lui îl ținea strâns. Federico doar îi zâmbea savurând scena din fața lui.
-Ți-am manipulat clienții foarte ușor! Sunt curios, oare cum o să reacționeze Enrique când o să afle că a rămas falit?
-AI MERS PREA DEPARTE! O SĂ TE OMOR, FEDERICO ALMONTE!
Reușind să îl lovească pe Gerardo în nas, a scăpat din strânsoare și s-a aruncat asupra lui Federico încercând să îl lovească cu pumnul. Tânărul Almonte a împins-o pe Marisol în spatele lui și fiind atent, i-a apucat brațul lui Hugo și l-a împins din nou în spate.
-Am mers prea departe? Tu, cretinule, ai încercat să îmi faci mult rău! Și nu o să îți iert nicio faptă!
Hugo râdea dar era un zâmbet plin de amărăciune. Nu știa ce ar fi putut face ca să își salveze banca și nici nu știa cum să îi spună tatălui său adevărul.
-Crezi că dacă mi-ai luat banca o să îngenunchez în fața ta? O să mă ridic și o să am grijă să suferi, Almonte!
-Cum o să te ridici? O să îți deschizi o nouă afacere cu fân și materiale de călărie?
Federico râdea cu gura până la urechi și acum a venit rândul lui Marisol să intre în discuție. Nu a fost chemată aici doar pe post de privitor.
-Dragule, m-am asigurat că niciun vânzător nu va semna un parteneriat cu tine! Vezi tu, a fost ușor să fac asta fiind directorul celui mai mare lanț de produse pentru animale!
Hugo era șocat că atacul venea din toate părțile.
A avut în minte de mult timp ideea de a își deschide o nouă afacere dar nu înțelegea de unde a aflat asta moștenitoarea Acosta. Și nici de ce era aliata celui care a refuzat-o.
-Ești o femeie fără statut, blondino! Îl ajuți pentru a îl impresiona? Chiar crezi că va avea vreodată ochi pentru tine?
Pentru că aceasta se afla lângă o statuie în formă de cal, a înșfăcat-o cu rapiditate și a aruncat-o în bărbat vrând să îl lase fără răsuflare. Dar a ales să nimerească podeaua din stânga lui.
-Următorul obiect o să îți spargă capul! Ai grijă cum îmi vorbești, prostule, altfel te îngrop într-o rușine din care nu îți vei mai putea ridica capul!
S-a aruncat din nou spre cei doi, de data asta spre Marisol, dar Federico i-a blocat calea oferindu-i de data asta un pumn ce l-a aruncat la podea. Abia aștepta să îl rănească fizic pe cel care i-a rănit iubita!
-Nu îți mai arăta forța în fața femeilor, ești josnic! Iubita mea a fost prima și ultima femeie pe care ai rănit-o cu atitudinea ta de bărbat slab!
Hugo era în dezavantaj și știa și el asta. Tocmai a rămas fără nimic. Ar fi vrut să urle de disperare dar orgoliul îi era prea mare.
-Nu trebuia să încerci să mă desparți de Alejandra, nici măcar nu ți-a reușit planul, nemernicule! Să te răzbuni pe mine e una, să vrei să îmi arzi proprietatea e alta! Și cu siguranță nu trebuia să te apropii de iubita mea!
Federico i-a aruncat la picioare un document pe care scria cu litere mari că este noul proprietar al casei lui de vacanță din Houston. Hugo nici măcar nu a mai întrebat cum a reușit să îi fure proprietatea, știa că pentru Federico totul era posibil.
-Fede, nu crezi că e timpul să plecăm? În acest birou începe să dispară aerul și ne-am pierdut destul timpul cu acest vierme!
Marisol a recunoscut după moartea tatălui ei că tânărul Almonte îi este prieten. Acum că și-a găsit adevărata fericire poate să gândească limpede.
-Desigur, scopul meu a fost să îl văd la pământ pe acest nenorocit! A fost o imagine cu adevărat minunată!
A deschis ușa biroului, întinzând mâna spre Marisol pentru a păși prima afară. Doamnele primele, nu?
Dar fata și-a adus aminte că mai are un mesaj de transmis. A acționat și ea viclean vrând să îl lovească sub centură pe cel care i-a speriat prietena și a încolțit familia ei de suflet.
-Apropo, Montoya, tatăl tău a fost deja anunțat de ruina în care vă aflați! Am avut personal grijă să îi transmit o scrisoare în care am specificat că toată vina este a ta. O zi bună să ai!
I-a zâmbit sfidător și a părăsit biroul în spatele ei fiind Federico cu un zâmbet la fel de mare. În sfârșit Hugo a rămas fără arme cu care să poată să contracareze.
În timp ce urcau în lift, cei doi au bătut palma părând din exterior o pereche formidabilă.