Între atracție și ură

28.

Următoarea zi, Alejandra a plecat de la moșie înainte de trezirea tuturor lăsând un bilețel pe biroul lui Octavio.
    Pe hârtie, fata își exprimase regretul și toate sentimentele pozitive care au străbătut-o de când lucrează aici. Dar și nemulțumirile față de atitudinea fiului său.
Când Octavio a citit mesajul, a rămas fără cuvinte.
    Nu credea că o va pierde vreodată pe Alejandra sau că ea va fi în stare să renunțe la toate beneficiile pe care le avea lucrând aici. Se întreba ce i-ar fi putut face fiul lui atât de rău încât să renunțe la slujbă?
L-a lăsat pe Federico să răspundă de anunțarea tuturor de plecarea fetei, Octavio plecând în grabă spre casa Fuentes pentru a o implora pe Alejandra să vină înapoi.
-V-am cerut să ne strângem aici la prima oră pentru a face un anunț!
Era nervos, se putea citi indispunerea în vocea lui și tot ce își dorea era să se piardă în vreun club și să uite de seara trecută.
-De astăzi, Alejandra Fuentes nu mai este veterinarul fermei!
Cruz a rămas împietrit la mărturisire înțelegând de ce nu a văzut-o pe frumoasa șatenă în această dimineață. O dezamăgire mare a început să i se plimbe prin suflet refuzând să accepte că nu o va mai vedea zilnic.
-Ați concediat-o? Alejandra este cel mai bun medic pe care caii dumneavoastră l-ar putea avea!
Deși Federico nu a concediat-o în mod direct pe fată, știa că este vinovat de plecarea ei. Dar chiar și el știa că era cea mai potrivită să îi îngrijească animalele.
-Nu, nu sunt inconștient, domnișoara Fuentes a ales de una singură să renunțe la această slujbă!
Caridad era prezentă la această veste dar nu reușea să spună nimic. O iubea pe Alejandra dar totodată voia să îi respecte alegerile.
    A fost martoră la câteva momente de ceartă dintre ea și Federico, știa că bărbatul din fața ei este vinovat.
-Ce i-ați făcut Alejandrei?
Cruz a rupt tăcerea ce se așeza peste hambar arătându-i șefului său cel mai dur chip.
    Era cel mai bun prieten al fetei, Alejandra ar fi plecat doar dacă avea un motiv întemeiat. Nu ar fi putut să își părăsească caii atât de ușor!
-Poftim? Încerci să mă acuzi de ceva, Cruz? Ești sigur că vrei să faci asta?
Cruz pășește în fața tuturor luând cuvântul, dând pălăria de pe cap jos. Nu făcea acuzații dar o cunoștea pe Alejandra ca pe propria soră.
-Știm toți cât de mult vă iubea animalele și cât de fericită era că lucrează aici! Alejandrei i s-a întâmplat ceva dacă și-a luat tălpășița fără să anunțe.
Cruz se simțea trist pentru că fata nu a venit să își ia la revedere. Că nu a împărtășit cu el dorințele ei. A plecat pur și simplu fără să se uite în spate.
-Probabil că domnișoara Fuentes și-a dat seama că face numai greșeli și că e timpul să plece. Dacă ai de gând să te plângi, vorbește cu ea!
Cu siguranță o va face, odată ce Cruz își va termina tura, va lua mașina și va merge acasă la familia Fuentes pentru câteva explicații. Îi va fi greu să muncească la moșie fără să o aibă lângă el.
-Sunteți liberi, și renunțați la acele chipuri demoralizate, nu a murit nimeni!
Federico voia să își ascundă adevăratele sentimente de cei din jur. Voia la fel de mult ca și Cruz să se întoarcă Alejandra.
    Se gândea la părinții ei care vor avea de suferit neputând să mai achite tratamentul odată ce ea va pleca de la moșie. A exagerat și acum va suporta consecințele.
-Rămâi puțin pe loc, dragule, am ceva de spus!
Federico era prins în propriile gânduri neputând să remarce persoana care a rămas pe loc vrând să discute cu el. Caridad stătea dreaptă în fața lui cu un chip serios.
-Caridad, știu că îți plăcea Alejandra, dar nu o pot obliga să rămână! Femeia a ales ce e mai bine pentru ea!
-Încetează să minți, ești măcinat de demisia ei și pot vedea asta de aici! Sunt martora răutății tale care a lovit-o de fiecare dată!
-Hei, stai puțin, mi-am făcut mereu datoria de patron! Nu sunt vreun sfânt dar nici ea nu e vreuna!
Caridad ofta prelung începând să plângă pe interior după copila a cărei inimă era mai onestă decât a oricărui muritor.
-Federico, ești vinovat de demisia ei. Vrei adevărul? Ai fost mereu nesimțit pentru că nu voiai să accepți atracția pe care o simțeai față de ea!
-O secundă, m-ai crescut, dar nu îți pot permite să mă jignești pentru o...
-Taci din gură! Nu o face pe șeful cu mine, băiete!
Nimeni nu a văzut-o pe doamna roșcată țipând vreodată. Aceasta tocmai și-a ridicat vocea în fața celui care o plătește. În fața băiețelului pe care l-a văzut crescând cu inima rece.
-De ce sunteți toți atât de furioși? Atât de mult v-a cucerit acea fată?
-Inconștientule, singurul cucerit de Alejandra ai fost tu! Blestemată fie ziua în care Susana Aguilar ți-a fost aleasă mamă!
Și femeia pleacă vărsând lacrimi amare.
    Își dorea zile senine la ferma Almonte dar acum totul va fi întunecat. Și singura persoană pe care o putea urî era femeia care l-a tranformat pe Federico în bărbatul care este astăzi.
În cealaltă parte, acasă la Alejandra, aceasta refuza cu toată siguranța rugămințile de întoarcere ale lui Octavio. Nu își dorea să mai înfrunte veninul acelui bărbat.
    Și după ce Octavio va pleca, va trebui să le povestească părinților tot ce s-a întâmplat, fiecare sărut și fiecare săgeată dintre cei doi.