Între atracție și ură

20.

Din seara în care Federico i-a spus clar că nu o iubește și nu se va căsători cu ea, Marisol l-a evitat pe bărbat simțind o durere în piept de fiecare dată când i se arăta în fața ochilor. A fost refuzată trăind în tot acest timp cu speranța că vor fi împreună.
Sfaturile pe care le-a primit de la Alejandra în ceea ce privește împrietenirea cu noul cal au dat roade, în acest moment ieșind la o plimbare cu acesta.
Sol, acesta fiind numele calului, nu a refuzat niciodată ca blonda să se urce pe șa și să îl însoțească la plimbare.
Pentru Marisol, calul ei este femela de cea mai frumoasă culoare, galben cu nuanțe aurii, care binedispune și cel mai acru suflet. Iar pe ea o ajută să uite de dezamăgire.
Sub cerul înstelat, fata îmbrăcată într-un costum special de călărie, se pierdea prin cântecele greierilor și privea cerul obosită. Nu a avut niciodată un om doar al ei, toți oamenii din jurul ei veneau și plecau.
Motivul pentru care voia să accepte căsătoria cu Federico a fost acela că s-ar fi ales cu un bărbat care să îi fie alături toată viața. Dar el nu a putut să o iubească.
Prin întunericul nopții, un cal a început să se vadă, și la apropierea rapidă a acestuia, Sol s-a speriat și a început să se agite simțindu-se în pericol.
Dar pericolul era departe de a fi existent.
Ajungând fără să își dea seama pe proprietatea familiei Almonte, calul ei s-a speriat de Cruz. Bărbatul cu ochi verzi își atinge ultimul obiectiv și anume verificarea perimetrului.
Totuși, calul galben a început să se zbată atât de tare încât Marisol a fost aruncată de pe animal de parcă nu ar cântări nicio greutate. Se pare că șaua ei nu a fost strânsă atât de bine.
Dar când fata se gândea că se va alege cu o lovitură gravă, a simțit aterizând pe ceva moale și totodată cald.
Când a deschis ochii s-a pierdut în mărgelele verzi ale lui Cruz. Bărbatul a reacționat imediat, prinzând-o pe frumoasa blondă înainte de a se răni.
-Sunteți bine, domnișoară? V-ați lovit?
Tremura involuntar în brațele lui aducându-și aminte de abdomenul lui prezentat la rodeo. Sub acea cămașă în carouri se află un piept puternic!
-Datorită ție sunt teafără! Ai ajuns la momentul potrivit!
Deși Sol a reacționat violent mai devreme, acum stă lângă calul lui Cruz analizându-i fiecare parte a corpului. Și-a dat seama că nu i se va face rău.
-Sunt bucuros că nu este nevoie de îngrijire medicală! Deși probabil v-ați speriat!
În timp ce își ținea mâinile după gâtul lui, Marisol își spunea că nu a mai stat atât de apropiată de un bărbat de mult timp. Se simțea jenant dar totodată emoționată.
-Vă voi lăsa jos, vreau să verific dacă sunteți stabilă pe picioare!
Pe de altă parte, Cruz nu se putea gândi la lucruri indecente. Era îngrijorat în privința stării fetei și nu voia decât să o vadă sănătoasă.
-Nu este nicio problemă, a fost doar o sperietură!
I-a aruncat un zâmbet perfect bărbatului care și-a dat pălăria jos în semn de respect.
-Ce căutați aici, atât de târziu, domnișoară Acosta? Veneați la domnul Federico?
-Nu, eu și Federico nu suntem atât de apropiați, doar mă plimbam cu calul meu și am ajuns aici!
Voia să clarifice relația pe care o are cu moștenitorul averii Almonte deși până acum dorea să spună în gura mare că îi aparține. Prezența lui Cruz îi îngreunează micul gând de a minți în legătură cu relația lor.
-Dar nu sunteți viitoarea lui soție?
-Nu, nu ne vom căsători, nu pot oficializa o nuntă falsă!
Marisol și-a promis că va aștepta oricât e nevoie pentru a deveni mireasă. Îl va aștepta pe cel care să o pună pe primul loc și să îi ofere iubire. Nu vrea să se aventureze într-o căsnicie de fațadă și să fie nefericită.
-Oh, n-am știut, toți credeam că veți fi împreună!
Cruz și-a îndreptat atenția spre calul auriu fiind vrăjit de frumusețea lui. Primul gând care i-a trecut prin minte este că acea culoare se potrivește cu părul lui Marisol.
-La rodeo..deși nu ai câștigat, ai fost uimitor! M-ai lăsat fără răsuflare când te-am văzut pe acel animal!
Marisol s-a uitat în acea zi la prestația lui Cruz și fusese pentru prima oară când îl remarcase. Și de atunci, îi fugea gândul la el fără să se chinuie în vreun fel.
-Nu știu dacă merit aceste laude dar vă sunt recunoscător!
Acum a venit rândul lui Marisol să îl mângâie pe calul lui Cruz. Și să se uite la ceas regretând că e vremea să plece acasă.
-Eu trebuie să plec, mulțumesc încă o dată, ai fost eroul meu!
Cruz în urma acelor cuvinte a fost doborât de bucurie. De multă vreme nu i s-a mai spus mulțumesc. De multă vreme nu s-a mai considerat folositor și special.
-Vă voi conduce spre moșie, domnișoară, este târziu și vreau să ajungeți în siguranță!
-Oh, nu e necesar! Știu drumul și nu e nevoie să te deranjezi!
În cercul ei de prieteni, băieții sunt înfumurați și uită de codul unui gentleman. Cruz, care e un simplu angajat, le dă clasă având bunele maniere.
-Chiar credeți că aș putea lăsa o femeie, singură, pe acest câmp pustiu?
Până astăzi, Marisol doar se salutase cu acest bărbat și îl cunoștea din prezentările lui Alejandra și Federico. Dar i s-a confirmat faptul că bărbatul este un cavaler înnăscut.
-În regulă, nu voi refuza, o companie plăcută este întotdeauna primită cu brațele deschise!
Fiind superioară lui, Cruz i-a mulțumit aplecând capul și pornind în fața ei. A văzut-o de multe ori pe Marisol, dar în această seară în ochii lui ea era specială.
Pentru fată, administratorul fermei Almonte era încadrat în categoria bărbaților care cuceresc inimi.