Între atracție și ură

14.

    Odată ce au ajuns înapoi la fermă, Alejandra s-a îndreptat cu precizie spre grajduri, în timp ce Federico a urmat drumul spre moșie. Fata s-a gândit că nu poate dormi înainte de a le spune noapte bună cailor iar bărbatul a vrut să fugă cât mai departe de ea.
    Alejandra se gândea numai la motivul pentru care șeful ei nu a concediat-o încă. Se gândea că poate acesta va plănui o concediere diabolică sau poate că îl va face pe tatăl lui să fie cel care va face anunțul.
Dar exact cum spusese, nu va regreta ceea ce a făcut indiferent de repercusiuni.
Dar în drumul ei spre animale, cărarea îi este blocată de postura unui bărbat care stă cu spatele la ea. Un bărbat care poartă un costum maro a căror mâneci sunt galbene. Un bărbat cu părul șaten, ușor dat într-o parte.
-Mă scuzați? Vă pot ajuta cu ceva?
La auzul vocii ei, acesta s-a întors mirat de prezența cuiva și i-a oferit un zâmbet în semn de pace.
-Eu îl caut pe Federico, m-am gândit că este cu Cisco!
Federico Almonte petrece mult timp cu calul său în clipele în care nimeni nu îl vede iar casa este goală. Un îndemn primit de când era copil de la mama lui nu îl lasă să își arate părțile sensibile pe care orice om le are.
-Tânărul stăpân este la moșie, vă pot conduce dacă doriți!
Deși lucrează de un an la ferma Almonte, Alejandra nu a avut ocazia să îl cunoască pe cel care stă în fața ei. Ea nu ar putea să îi fie busolă acestui bărbat pentru că el cunoaște foarte bine acest loc.
-Lucrezi aici? Nu te știu, și din câte văd, nici tu habar n-ai cine sunt eu!
-Sunt veterinarul familiei, numele meu este Alejandra Fuentes!
Bărbatul șaten s-a apropiat treptat de fată răspunzând la prezentarea ei printr-un gest cavaleresc. I-a sărutat mâna în semn de onoare că o cunoaște.
Obrajii Alejandrei au început să se înroșească când buzele lui i-au atins mâna.
-Eu sunt Hugo Montoya, fratele vitreg al lui Federico!
La rostirea acelor cuvinte, doar șocul se mai putea citi pe chipul șatenei.
    Nu știa absolut nimic despre noul soț al Susanei, dar se pare că nici nu știa că acel bărbat are un fiu.
Nu au vreun părinte comun, dar Hugo și Federico sunt frați vitregi.
-Voi reține numele acesta, adevărul e că nu știam că existați!
Din camera lui, Federico se întreba de ce mama lui a venit atât de târziu la moșie. El nu știa că aceasta a fost însoțită de celălalt fiu. De fapt, cei doi bărbați s-ar ucide reciproc dacă ar putea.
-Nu te îngrijora, poate că în fața lui Federico nu ai voie să faci greșeli, dar eu nu sunt la fel ca el!
I-a zâmbit din nou fetei cu același zâmbet iar Alejandra a dorit să aprobe comparația lui. Dar totuși și-a dat seama că nu îl cunoaște pe acest bărbat și nu se poate încrede în el atât de ușor.
-Dar explică-mi un lucru, cum a ajuns o femeie atât de frumoasă să lucreze pentru fratele meu?
Frumusețea Alejandrei era ușor de marcat, părul ei bogat și creț era fermecător iar ochii albaștrii te hipnotizau.
    Majoritatea femeilor bogate o priveau cu invidie fiindcă ea atrăgea deși nu purta numele unei familii importante.
-Domnul Octavio m-a angajat, tatăl meu a lucrat înainte pentru acesta!
Hugo nu era interesat de cine era Alejandra, era stârnit de picioarele ei sexy și buzele pline.
A fost obligat să vină aici și să îi ureze un întârziat "la mulți ani" persoanei pe care o detestă cel mai mult.
-Înțeleg, atunci Octavio a făcut o alegere bună!
Recunosc, e o plăcere să te cunosc, domnișoară Fuentes!
Hugo a fost întotdeauna gelos pe Federico, deși provine dintr-o familie înstărită, moștenitorul Almonte a avut parte de faimă și grațiile oamenilor, pe când el nu.
Susana pentru el este doar femeia temporară a tatălui lui și doar pentru acesta o ascultă și îl tolerează pe fiul ei.
-Eu am câteva lucruri de făcut, caii mă așteaptă, vise plăcute, domnule Montoya!
-La fel și ție, Alejandra!
În timp ce fata trecea pe lângă el, un fior i-a străbătut corpul. Instinctul îi spunea să se ferească de acel bărbat iar creierul își imagina diferite scenarii.
  "Cum ar putea fi mai rău decât Federico?", se întreba ea. Dar Hugo putea fi diavolul în carne și oase pe care nimeni nu l-a descoperit încă.
Doar Federico și-a dat seama de întunericul ce dă târcoale acelui bărbat și l-a etichetat drept zonă crepusculară.