Între atracție și ură

56.

    De la moșia Acosta, pentru că acela a fost locul în care cele două fete și-au spus tot ce ar fi vrut să își spună în tot acest timp, Alejandra a trebuit să plece în fugă la Rey, calul lui Hugo, fiind sunată și informată că acesta s-a rănit la picior.
    În momentul în care a pășit în micul hambar, inima sa era fugită din piept și se aștepta să vadă mulți oameni în jurul acelui animal. Sau măcar pe cal să îl vadă aici. Dar hambarul era gol.
    Dintr-odată ușa s-a trântit forțând-o pe fată să se întoarcă speriată. Ochii ei se uitau doar la bărbatul în costum bej pe care nu îl mai poate admira ca înainte. Hugo avea o privire de vânător.
-Domnule, unde este Rey? Ce i s-a întâmplat calului?
-Mi-am pus servitorul să te mintă pentru a te aduce înapoi. Îmi era dor de tine, domnișoară Fuentes!
    Alejandra avea impresia că nu știa nimic de fapt despre omul din fața ei. Cum putea să se joace cu toți din jurul lui? De ce i s-a pus pata pe ea?
-A fost o simplă glumă? Eu chiar m-am îngrijorat! Parcă v-am spus să încetați cu aceste avansuri!
    Bărbatul a început să facă pași amenințători spre ea, și fiindcă era curajoasă, așa cum spunea și numele ei de familie, a rămas pe loc având o postură dreaptă.
-Știu ce mi-ai spus dar când ești atras de un om nu te poți abține! Tu de ce te abții, micuță domnișoară?
    Și-a trecut un deget peste obrazul ei zâmbind superior. Ochii lui arătau multe, se gândea Alejandra, dar în niciun caz atracție. Și începea să înțeleagă ce face Hugo Montoya aici.
-Încerci să îl enervezi pe Federico? De când m-ai angajat, am impresia că tot ce faci e pentru a disturba liniștea fratelui tău!
    Pentru că nu se aștepta la acest răspuns, a început să râdă cu adevărat surprins și fiind mândru de cea din fața lui. Înțelegea în totalitate de ce Federico s-a îndrăgostit de ea.
-Ai o părere proastă despre tine însuți, domnișoară Fuentes! Crezi că nu m-ai putea face să te doresc?
    Acum Alejandra era cea care râdea cu patos pentru că nu auzise nimic mai amuzant decât asta. Și chiar dacă Hugo avea puterea banilor de partea lui, nu va lăsa capul în pământ niciodată.
-Dacă l-am făcut pe marele Federico Almonte să mă dorească, cu tine ar fi floare la ureche! Vezi tu, nu ești atât de special pe cât crezi!
    Într-o fracțiune de secundă mâna și-a împleticit-o în părul ei și a tras-o mai aproape de el. Reușise să îl enerveze cum nicio femeie nu a făcut-o.
-Ai grijă cum îmi vorbești, doctorițo, nu o să mă abțin doar pentru că ești femeie!
    Ochii Alejandrei l-ar fi omorât dacă avea superputeri. Iubirea ei față de cai tocmai a băgat-o în belele. Dar nu îi va arăta frică până la final!
-Ce vrei? Zi ce vrei și dă-mi drumul înainte să te lovesc unde nu răsare soarele!
-Să mă săruți ca și cum ești nebună după mine!
    Și acesta era un plan bolnav al celui în costum bej.
Afară se afla un fotograf care privea totul prin fereastră așteptând acel sărut pentru a-l imortaliza cu o fotografie. Iar fotografia ar ajunge la Federico.
    Hugo putea să îi fure un sărut forțat Alejandrei dar voia ca în poză să pară că cei doi sunt pasionali.
-Niciodată! M-ai auzit? Nu pot să cred că nu mi-am dat seama ce nenorocit ești!
    I-a dat drumul la păr de data asta dar doar pentru a se înfige în gâtul ei fără ezitare. Nu o strângea cât să o lase fără răsuflare, dar o rănea. Iar Alejandra nu avea forță să îi îndepărteze mâinile.
-Ești prea slabă ca să mă refuzi! Nu îți dai seama cât rău îți pot face? Și pentru ce? Pentru un amărât de sărut?
-Știu ce vrei să faci! Vrei să te sărut ca să îi arăți lui Federico, probabil că ai vreun fotograf ascuns pe undeva!
    Fata îl impresiona pe Hugo cu inteligența ei dar nu era timpul de laude. Nu putea să dea greș cu acest plan. Dar nu se aștepta să fie atât de încăpățânată.
-De ce ți-ar păsa dacă vede poza? Oricum nu ai valoare pentru el, scumpete!
-Atunci de ce vrei să mă folosești ca să îi faci rău dacă nu contez?
    Tocmai l-a enervat și mai rău pe Hugo și a început să o strângă și mai tare de gât.
    Fotograful se uita speriat prin geam fiind confuz. Vedea o scenă în care o femeie este atacată dar i s-a spus că va poza un sărut.
-O să te distrug, Alejandra! Acum nu îl mai ai pe Federico lângă tine să te protejeze!
-Cine ți-a zis că nu mă pot proteja de una singură?
    Și adunând multă ură și putere, l-a lovit tare cu genunchiul în penis pe Hugo și a început să fugă spre ieșire. Acesta s-a lăsat imediat în jos gemând de durere.
    Când a ieșit din hambar, Alejandra alerga cu toată viteza ei spre ieșirea moșiei Montoya. În timp ce lacrimile îi năvăleau chipul.
    Dar prin acele lacrimi a reușit să vadă un bărbat stând lângă hambar cu un aparat de fotografiat în mână. Și-a dat seama că avea dreptate!
    I-a fost foarte frică și va putea să se descarce abia când va ajunge în brațele mamei sale departe de Hugo și numele său.
    La moșia Almonte, Federico l-a chemat pe Cruz în birou pentru a-l felicita pentru curaj. L-a văzut sărutând-o pe Marisol și era fericit pentru cei doi.
-Cum rămâne cu dumneavoastră? Nu veți lupta pentru iertarea Alejandrei?
-Nu știu cum să fac asta! Cred că toate scuzele din lume nu vor fi de ajuns.
-Acum nu mai are încredere în dumneavoastră dar trebuie să îi demonstrați că o iubiți. Vă rog, vreau ca ea să fie fericită și nu va fi decât lângă tine!
    Federico cântărea cu atenție acele cuvinte dar tot nu găsea o soluție. S-a abținut cu greu să nu o ia pe sus când a văzut-o la rodeo. Știa că ar fi făcut orice pentru iertarea ei, chiar și să renunțe la toată averea sa.
-Ce i s-ar părea Alejandrei nebunesc? Ce crede că nu ați face niciodată pentru ea?
    Primind acea întrebare, bărbatul și-a adus aminte de o conversație dintre ei. A avut loc la prima lor întâlnire de pe River Walk.
-M-a întrebat dacă voi face relația noastră publică. Nu mi-a spus-o cu voce tare, dar era curioasă de răspunsul meu. De parcă dacă aș fi făcut asta arăta că eram serios în privința ei.
-Atunci asta trebuie să faceți! Să îi demonstrați în fața tuturor cât de mult o iubiți!
Lui Cruz nu îi venea să creadă că oferă sfaturi propriului patron. Că Federico îi vorbește atât de deschis. De parcă cei doi sunt prieteni.
-Nu pot convoca orașul Saint Louis să se adune pentru a o impresiona pe Alejandra! E greu să fac asta chiar și pentru mine!
-Sunt de acord! Dar..nu aveați o petrecere la bancă cu clienții fideli mâine seară?
Ochii lui Federico au sclipit la acea informație și deja își imagina tot ce i-ar putea spune în fața acelor oameni. Ar fi putut să o facă dar acum urma partea cea grea a planului.
-Cruz, aș cere-o și în căsătorie, dar Alejandra nu ar veni în veci la petrecerea mea!
Bărbatul cu ochi verzi a pocnit din degete de parcă este un geniu adevărat și începe să simtă entuziasm pentru ziua de mâine. Își va revedea prietena cea mai bună și va ajuta la unirea a doua inimi compatibile.
-De asta mă voi ocupa eu! O voi aduce pe Alejandra la petrecere orice ar fi!
Federico s-a ridicat în picioare, fiind despărțit doar de un birou de angajatul său. Îl încercau multe emoții și când se uita în oglindă nu se mai recunoștea.
A întins mâna spre Cruz pentru a da mâna și fiindcă i-a înțeles mesajul, a făcut la fel. Se bucura că îi câstigase respectul și prietenia.
-Te-am numit mereu angajatul meu. Ești un prieten pentru noi toți, Cruz!
Era prea sentimental în ultima vreme. Inima sa de gheață aproape se topea de tot.