Între atracție și ură

53.

    Au trecut două zile de la incendiu, zile în care Federico doar a așteptat un răspuns din partea poliției. Și a petrecut cel mai mult timp din viața lui cu administratorul său Cruz.
    Angajații au fost trimiși la moșia Acosta pentru a ajuta în îngrijirea cailor. Curtea fiind acum curățată, se poate construi un nou hambar pentru cei trei cai.
    Chiar acum cei doi stau în biroul lui Octavio, cu un pahar de whisky în mână și cu priviri triste.
-Cum merg pregătirile pentru rodeo? Aveți nevoie de ajutor?
    Nu înțelegea ce se întâmplase în aceste zile cu șeful lui dar era schimbat. Folosea un ton blând și lăsase deoparte ordinele. Ba chiar le mărise tuturor salariul, inclusiv angajaților de la bancă.
-Nu e nevoie, domnule Federico, totul este pregătit! Marisol se va bucura de acest omagiu adus în memoria tatălui ei!
    Federico s-a lăsat ușor pe spate încercând să îl pătrundă cu privirea pe bărbatul din fața lui. A observat mai multe decât spune și vede mai multe decât arată.
-Așa intens ai fost vrăjit de blondă? Dacă știam că tu ești frângătorul de inimi, ți-aș fi ținut o predică acum mult timp!
-Frângătorul de inimi?
    Nu era surprins că Federico a văzut prin inima lui dar era surprins de porecla pe care i-a oferit-o. Mai ales că și el este un frângător de inimi.
-M-am întâlnit într-o seară cu Marisol și ne-am băut amarul împreună. Mi-a povestit cum i-ai renegat sentimentele dar pe atunci a omis să îți spună numele. Eu sunt un eșec pentru femei, se aștepta să o rănesc, dar cu tine cum rămâne?
    Cruz nu știa că cei doi au devenit prieteni și dacă nu știa că este îndrăgostit de Alejandra, această apropiere l-ar fi speriat. Deși nu ar fi avut dreptul să fie gelos refuzând să mărturisească ce simte cu adevărat.
-Nu am vrut niciodată să o rănesc! Cât despre mine..nu sunt un sfânt cum credeți!
-Încerc doar să înțeleg de ce îți faci rău cu propria mână. Se vede de la o poștă că ești îndrăgostit de ea și totuși ea crede opusul!
    Se vede de la o poștă că e îndrăgostit de Marisol? Doar această întrebare i se plimba tânărului prin minte.
-Îți dau un sfat, prietene, luptă pentru ea înainte să nu fie prea târziu! Eu aș face orice pentru a fi cu femeia iubită dar îmi este imposibil. Nu da cu piciorul altfel o să suferi până o să te pierzi pe tine însuți!
    A fost un sfat din partea patronului său care i-a străpuns toate simțurile. A fost primul sfat primit din partea lui Federico și nu avea de gând să îl uite vreodată.
    Dar tocmai când voia să îi răspundă, un bătut în ușă le întrerupe conversația iar apoi Caridad pășește înăuntru având un scurt zâmbet pe față.
-Tinere stăpân, comisarul a venit să îți vorbească! Îl las să intre?
-Sigur, Caridad, îl așteptam nerăbdător!
    Imediat în birou intră comisarul care se ocupă de caz având un teanc de foi în mână. A primit rezultatele din urma probelor luate de la incendiu.
-Bună ziua, domnule Almonte! Am venit cu noi vești la dumneavoastră privind incendiul!
-Să înțeleg că ați aflat motivul pentru care hambarul a luat foc!
    A aprobat din cap aruncând un ochi peste foile primite de cei de la criminalistică. Comisarul deja știa ce se va întâmpla mai departe.
-Așa e, printre rămășițe am identificat urme de benzină!
-Benzină? Asta este imposibil!
    De data aceasta, cel care a vorbit a fost Cruz fiind șocat de vestea primită.
    La fermă nu folosesc benzină iar colegii lui nu ar fi fost atât de neatenți încât să dea foc accidental locului.
-Acolo unde există benzină și implicit un incendiu înseamnă că focul a fost pornit cu intenție. Și acum vine întrebarea mea, domnule Almonte, cineva dorește să vă facă rău?
    La întrebarea comisarului Federico nu a răspuns, în schimb își mișca maxilarul nervos. Palmele sale strângeau biroul sufocând orice viață ar fi existat în el.
-De acum mă voi ocupa eu, domnule comisar, nu vă pot răspunde la întrebare. M-ați ajutat cu tot ce era necesar!
    În mod normal, poliția s-ar fi ocupat mai departe. Dar nu poate trece peste cererea lui Federico, mai ales dacă acesta nu face un denunț. Avea încredere în acesta și în acțiunile lui.
    Polițistul doar a salutat de plecare și a părăsit moșia Almonte. Habar nu avea ce război a lăsat în urmă și ce lupte se vor duce.
-După privirea ta, te gândești la ce mă gândesc și eu!
Hugo Montoya este implicat?
-Cu siguranță este vinovat! Chiar tu l-ai auzit când îi promitea mamei răzbunare! Dar n-am crezut că va merge atât de departe!
-Este un psihopat, ar fi în stare de orice! Și acum că o are pe mama ta lângă el, au format o echipă de psihopați perfectă!
    Când Federico i-a aruncat o privire dură, Cruz și-a cerut scuze pentru că a numit-o pe Susana psihopată. Dar de fapt acesta s-a încruntat pentru că ceea ce el a spus reprezintă realitatea.
-Calul meu ar fi putut muri. Și nu doar el, cât și Estrella și Hermoso. Oricine ar fi putut fi rănit în planul lui diabolic!
    Federico a lovit cu pumnul biroul uitând să se mai uite la ceas din când în când. Tatăl lui a avut curajul de a se întoarce și a da ochii cu moșia sa pe jumătate distrusă. Iar acum e pe punctul de a ajunge.
-Ce vom face? Nu ar fi fost mai bine să îl aruncăm pe mâna poliției?
-Nu, Cruz, cel care se va ocupa de acel gunoi sunt eu!
    Și după aceste cuvinte, iese din birou tunând și aruncând toate blestemele asupra bărbatului care îi amenință fericirea.